Cele mai umane închisori din lume + VIDEO + documentar (RO).
'Gradul de civilizație al unei societăți poate fi măsurat vizitându-i închisorile.' F. Dostoievski
Când ne raportăm la „țările civilizate”, vorbim despre acele țări în care societatea se autocorectează în permanență, pentru a-și crea o viață mai bună și mai sigură decât înainte. Acest concept include prosperitatea economică, sănătatea populației, creșterea speranței de viață, educația, reabilitarea infractorilor, valorile culturale și, în general, o bună guvernare. Având toate aceste criterii în minte, gândul ne duce imediat la țările nordice – Norvegia, Danemarca, Suedia – dar nici Canada sau Japonia nu sunt cu mult mai prejos. Asta nu înseamnă că aceste țări au zero probleme cu cetățenii lor, dar ele au creat un sistem care le permite oamenilor să se bucure de o înaltă calitate a vieții.
Guvernantii lor pun pe primul plan grija pentru om, conștientizând în același timp că acesta poate greși. Prin urmare, construiesc închisori având în minte în primul rând reeducarea, reabilitarea și reintegrarea în societate a infractorilor: condiții decente de viață, sporturi, lectură, grădinărit, completarea studiilor, cursuri de limbi străine, învățarea unei meserii etc. Nivelul de dezvoltare al acestor societăţi poate fi judecat și după modul în care își tratează criminalii. Urmând această logică, constatăm că România se situează în rândul celor mai primitive țări din lume. La noi, vinovatul nu este numai încarcerat în condiții inumane, dar și înjurat, bătut și umilit. Nu-i de mirare că, după ce-și ispășesc pedeapsa, 60% dintre deținuți se întorc de unde au plecat. Mai avem multe de învățat de la țările civilizate, unde se consideră că privarea de libertate este suficientă în sine. Iată, prin comparație cu condițiile de detenție din țara noastră, câteva dintre cele mai umane
închisori din lume:
Vestre Fængsel (Copenhaga, Danemarca)Număr de locuri: 530
Tip: închis, bărbaţi
![]()
Vestre este una dintre cele mai vechi închisori din Danemarca. A fost construită în 1895 şi primește deţinuţi care execută pedepse de la 5 ani în sus. Această închisoare lasă cea mai bună impresie. Pe lângă sala de sport, bibliotecă şi centrul medical, există un magazin care vinde aproape tot ce găseşti în magazinele convenţionale, în afară de alcool, iar deţinuţii prestează activități pentru care sunt plătiți. Închisoarea oferă de asemenea posibilitatea completării studiilor. Gardienii, dintre care aproape o treime sunt femei, parcurg o pregătire riguroasă (inclusiv psihologică) de 3 ani, primind un salariu de € 3000 pe lună. Problemele guvernării închisorii pot părea amuzante: creşterea consumului de dulciuri în rândul deţinuţilor, care impune în Vestre vizita la dentist o dată pe săptămână. Dar chiar dacă închisoarea este de tip „închis”, dispunând de ziduri şi zăbrele, uniformă poartă doar gardienii, care totuși nu deţin arme. O astfel de atitudine umană este însă costisitoare: numărul angajaţilor închisorii Vestre îl depăşește pe cel al deţinuţilor.
Gelsenkirchen (Germania)Număr de deţinuţi: 558
Tip: închisoare închisă, cu blocuri pentru femei şi bărbaţi
![]()
Construită în 1998, cu aproape 92 milioane € închisoarea Gelsenkirchen se întinde pe o suprafaţă de 100.000 m² şi este una dintre închisorile cele mai moderne din Europa (construită în urma unui concurs de arhitectură). Teritoriul este divizat în sectoare pentru bărbaţi şi femei. Barăcile sunt construite în semicerc, încadrând un mare teren sportiv. Fiecare sector are propria biserică şi bibliotecă, dar unele detalii diferă. De exemplu, bărbaţii au o şcoală (inclusiv cursuri de IT şi cursuri de limba germană ca a doua limbă), în timp ce femeile pot merge, sub supraveghere, în afara penitenciarului. Bărbaţii lucrează în ateliere de prelucrare a metalelor şi în spălătorii, iar femeile sunt angajate în domeniul comunicaţiilor, grădinărit şi sisteme de birou. Atât bărbaţii cât şi femeile execută manual diverse obiecte, conform comenzilor din afară. La reeducarea deținuților contribuie un personal numeros de psihologi, profesori, manageri, preoţi şi asistenţi sociali. Rudele pot vizita închisoarea de trei ori pe lună, pentru 45 de minute în sala principală, iar deţinuţilor exemplari li se permite să comunice cu familia timp de 3 ore într-o cameră separată.
Halden Fengsel (Halden, Norvegia)Număr de locuri: 248
Tip: închis, bărbaţi
![]()
Cea mai mare închisoare din Norvegia, dată în folosință în 2010, a reuşit să surprindă mass-media internațională. Este cunoscut faptul că standardele pentru tratamentul deţinuţilor în Norvegia sunt cele mai ridicate din lume, dar realitatea a depăşit cele mai optimiste așteptări asociate cu închisoarea scandinavă. Aici există propriul studiou de înregistrări, cursuri de gătit, graffiti-uri realizate de cunoscutul artist Dolka Lundgren pe pereţii din curtea interioară şi o clădire separată pentru rudele care vin în vizită. Toate acestea fac ca închisoarea să pară mai mult o pensiune. Gardienii de aici nu poartă arme sau cătuşe, iar pereţii exteriori sunt decoraţi cu cărămizi pentru o impresie cât mai puţin opresantă. Camerele, greu de numit celule (de pildă, nu există gratii la ferestre), amintesc mai degrabă de hotelurile ieftine. Singurul lucru care confirmă că este vorba de o închisoare, sunt pereţii înalți de 6 metri, pe un perimetru de 30 de hectare, dar şi aceştia sunt acoperiţi cu verdeaţă. Cu atât mai surprinzător, cu cât aici îşi ispăşesc pedeapsa nu doar magistrați corupți şi cetăţeni care nu şi-au plătit impozitul, dar şi criminali şi violatori, care cu toţii completează chestionare ce stau la baza planurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de detenţie.
Justiz Zentrum Leoben (Austria)Număr de locuri: 205
Tip: severitate minimă; bărbaţi, femei şi minori
![]()
Clădirea cea mai controversată din Austria este situată în Styria, regiunea de origine al lui Arnold Schwarzenegger. Când fotografiile ultramodernului Centrul de Drept din Leoben au ajuns pe internet, s-au creat discuţii serioase, dacă se pot întreține criminalii în condiţii mai bune decât au mulţi austrieci, care nu ajung niciodată la închisoare. Ca răspuns, direcţia penitenciarului a emis o declaraţie potrivit căreia este destul de simplu să construiești o clădire de unde este imposibil să evadezi, dar să faci o închisoare unde oamenii pot rămâne oameni, este mult mai greu. Pentru acest scop, s-a început cu designul: complexul este construit de faimosul arhitect austriac Josef Hohensinn şi atât la exterior cât şi la interior clădirea seamănă cu birourile corporatiste în stil hi-tech. Ferestrele sunt făcute în aşa fel, încât să permită cât mai multă lumină naturală, mobilierul este colorat în tonuri deschise, iar în loc de sumbra curte de închisoare, este amenajată o grădină cu mese de ping-pong. În plus faţă de facilităţile standard, cum ar fi sala de sport sau biblioteca, există bucătărie, maşini de spălat şi chiar o fermă de cai. Din timp în timp, deținuții au parte de concerte, susținute de artiști compătimitori. Totuși, în ciuda numărului mare de oameni dornici să-şi petreacă timpul aici, în Leoben își ispășesc pedeapsa numai infractori a căror sentinţă nu depăşeşte 18 luni.
Federal Correctional Complex, Butner (North Carolina, SUA)Număr de locuri: 3600
Tip: severitate minimă şi medie, bărbaţi
![]()
Sistemul penitenciar american este considerat a fi destul de opresiv şi provocator de inegalitate socială. Pentru „gulerele albe” se fac însă concesii, una dintre acestea fiind Complexul corecțional Butner. Printre faimoşii oaspeţii ai închisorii se află Bernard Madoff, fondatorul „Schemei Ponzi” (
Ponzi Scheme), cea mai mare piramidă financiară din istoria Statelor Unite, John Hinckley, cel care a atentat la viaţa lui Ronald Reagan, evanghelistul Jim Becker şi directori de mari companii. Complexul este numit „bijuteria regală a închisorilor federale” şi ClubFed (prin analogie cu ClubMed). Dacă n-ar exista sârma ghimpată pe ziduri, închisoarea ar putea fi confundată cu un campus universitar. Despre viața de zi cu zi în această închisoare aflăm de la cei care au petrecut un timp acolo: camerele sunt dotate cu TV prin cablu, personalul și facilitățile sunt de calitate, iar serviciile medicale, consilierea psihologică și programul de reabilitare a persoanelor dependente de droguri sunt cele mai bune din întregul sistem penitenciar federal.
Bastøy Prison (Norvegia)Număr de locuri: 115
Tip: severitate minimă, bărbaţi
![]()
Insula Bastøy, situată într-un fiord, lângă Oslo, este supranumită „insula speranţei”. Închisoarea de aici este prima închisoare ecologică din lume, având ca intenţie să dezvolte în deţinuţi sentimentul de responsabilitate pentru mediu, pregătindu-i astfel pentru viaţa din afara zidurilor (inexistente aici). Electricitate este obţinută din panouri solare, deşeurile sunt sortate şi reciclate, iar fructele şi legumele sunt cultivate de deţinuţi. În această activitate sunt cooptați toţi deținuții, în funcţie de capacităţi, iar un astfel de concept nu numai că le oferă posibilitatea de a adera la noi valori, ci îi permite statului să economisească bani: întreținerea închisorii Bastøy este mult mai ieftină decât cheltuielile pe alte asemenea instituţii din Norvegia. Aici există doar un gardian la 20 de deţinuţi, dar până acum, amatori care să se revolte şi astfel să se condamne la un loc mai strict de detenţie nu au existat. Mai mult, în interviuri anonime, deţinuţii nu se jenează să-și numească locul de detenţie „tabără de vară”: muncă în aer liber, unitate cu natura, excursii călare şi chiar baie și plajă, când marea este destul de caldă. Desigur, această închisoare este doar pentru infractori mărunţi, dar să nu uităm că, de fapt, Norvegia are cea mai scăzută rată a criminalității din lume.
San Pedro (La Paz, Bolivia)Număr de locuri: 1500
Tip: bărbaţi
![]()
În cea mai mare închisoare boliviană nu există nici gardieni și nici celule. Dar, în acelaşi timp, nu putem vorbi de o staţiune ca cea pentru deținuții norvegieni. Aici, în spatele unor ziduri groase, se află un fel de rezervaţie pentru infractori, care arată mai mult a mahala, decât a închisoare. Pentru a limita oarecum traficul de droguri în interiorul închisorii, autorităţile au fost nevoite să renunţe la practica vizitelor turistice, existentă înainte, dar în general, deşi lunar se constată cca 4 decese, poliţia nu se amestecă în treburile interne, iar deţinuţii încearcă să controleze situaţia pe cont propriu, alegându-și reprezentanţi cu puteri speciale. Legea principală în San Pedro este destul de simplă şi previzibilă: dacă ai bani, eşti rege. Teritoriul este împărţit în 8 zone şi toţi își plătesc cazarea. O colibă de 4 m² în zonele cele mai sărace costă cam 10 $ pe lună. Cei bogaţi plătesc 1000-1500 $ pe un sejur de lux în camere mari, cu multiple facilităţi. Se poate cumpăra mâncare pentru toate gusturile, pe care o vând tot deţinuţii, care încearcă să-şi câştige cumva existenţa. Taţilor singuri li se permite să trăiască cu copiii lor, care merg la şcoli din afara închisorii. Principalul divertisment îl constituie meciurile de fotbal ale echipelor locale. Suma pariurilor depășește 20.000 dolari pe lună. La fel ca în viaţa reală, cei mai capabili jucători au şansa de transfer la o echipă mai bogată, îmbunătăţindu-şi astfel statutul social.
Viru (Jõhvi, Estonia)Număr de locuri: 1075
Tip: închisoare închisă şi deschisă, bărbaţi şi minori
![]()
În procesul de europenizare, Estonia a decis să scape de moştenirea sovietică cu tipul de închisoare-lagăr şi în 2006 a prezentat lumii închisoarea Viru. Contractantul a fost compania Merko Ethius, cunoscută pentru construirea de case, hoteluri Radison SAS şi renovarea aeroportului din Tallinn. Întreaga clădire a costat 120 milioane dolari. Accentul principal a fost pus pe siguranţă: toate cele 14 clădiri de la Viru sunt legate prin pasarele acoperite, iar în perimetrul de 16 hectare sunt amplasate sisteme electronice de urmărire, ce permit reducerea numărului gardienilor. Aici, autoritățile au avut în vedere și aspectele sociale: o sală de gimnastică, şcoală, capelă şi ateliere de lucru. Toate camerele sunt duble, fiecare are o toaletă cu sistem de neutralizare a mirosurilor și sunt permise televizoarele, dacă deţinutul este dispus să plătească taxa de cablu. Directorul închisorii, Edward Remsel, ia exemplul colegilor săi scandinavi, urmărind să prevină faptele penale, şi pledează pentru drepturile deţinuţilor şi crearea de condiţii, pentru ca deținuții să se poată reintegra în societate. Ca peste tot în Estonia, în urma unei purtări exemplare, deţinuţii au dreptul la o vacanţă de 21 de zile pe an.
Horserød State Prison (Danemarca)Număr de locuri: 221
Tip: închisoare deschisă, bărbaţi şi femei
![]()
Situată în estul Danemarcei, Horserød este o închisoare deschisă, unde ajung de obicei condamnaţii la o pedeapsă de sub 5 ani. În această ţară, asemenea închisori sunt mai multe decât cele închise. Relaţiile dintre gardieni şi deținuți se bazează în cea mai mare parte pe cuvântul dat, încălcarea căruia te poate duce într-o închisoare închisă, mai aproape de realitate. Zidurile acestei închisori sunt simbolice, iar condiţiile de viaţă amintesc de o tabără de vară pentru adulţi. Case pe un singur nivel, cu camere single, gazon tuns, piste de jogging, o biserică, magazin, bibliotecă şi deținuți dând mâna cu directorul. Aici oamenii sunt complet liberi în mişcare, spală, gătesc, mănâncă şi dorm atunci când doresc. Sunt încurajate munca în ateliere şi participarea la programe speciale, cum ar fi cursuri de control al furiei. Problema principală a acestui sistem este imposibilitatea de a controla traficul de droguri. Deținuții întorși din ziua liberă legală (o dată la 3 săptămâni) nu sunt nici măcar percheziționați. Celor care au probleme cu drogurile le sunt recomandate şederi în clinică, unde sunt obligaţi să dea teste de urină şi să urmeze un regim mai strict. Deținuții pot ieşi în afara închisorii oricând, dacă vor să muncească sau să studieze, dar au obligaţia să se întoarcă pentru noapte. În sectorul de familişti, condamnaţii pot trăi împreună cu copiii şi cu soţii sau soţiile lor, dacă doresc.
Cereso Chetumal (Mexic)Număr de locuri: 1100
Tip: bărbaţi
![]()
Mexicul este, probabil, singura ţară de limbă spaniolă din Lumea Nouă unde s-a încercat crearea unui program de reabilitare în închisori civilizate, fără caracter represiv.
Conflictele între deţinuţi, de pildă, se soluţionau prin meciuri de box, organizate cu sprijinul autorităţilor închisorii. Statisticile au arătat că în 10 ani, în Chetumal nu a existat niciun singur caz de violenţă, iar procentul de recidivă era neglijabil, deşi aici îşi ispăşeau pedeapsa criminali feroce, hoţi şi traficanţi de droguri. Programul de reeducare consta în principal din producerea de bunuri oferite spre vânzare (de pildă, aici se produceau cele mai bune hamacuri), fapt ce le permitea deţinuţilor să aibă în camere televizoare.
Toate acestea însă au pus capăt carierei directorului închisorii, Victor Terrazas.În septembrie 2009, în urma unei inspecţii, el a fost concediat pentru numeroase încălcări ale regimului penitenciar şi facilitățile de care se bucurau deținuții. Comisia a descoperit în aşa-zisele camere de lux telefoane, frigidere şi mobilier personalizat. Şi uite-așa, peste noapte, închisoarea mexicană a redevenit mult mai puţin confortabilă și eficientă.
Prison’s flashmob – Michael Jackson’s songCentrul de detenție și reabilitare din provincia filipineză Cebu, o închisoare de maximă securitate, și-a câștigat o binemeritată notorietate după ce Byron F. Garcia, fratele guvernatorului, a fost numit în funcția de consilier pe probleme de securitate. Închisoare din Cebu nu este renumită pentru luxul și facilitățile de care se bucură prizonierii, ci pentru programele recreative de muzică și dans. Deținuții dau chiar spectacole pentru public și semnează autografe. Priviți:
Pedeapsa judiciară – un experiment social ratat
Punishment – A Failed Social Experiment (RO)„În decembrie 2011, organizația New Future Media lansa documentarul Punishment: A Failed Social Experiment, care ne furnizează o analiză critică și detaliată a sistemului legal și judiciar actual, care nu funcționează la fel în întreaga lume. Filmul oferă totodată soluții potențiale pentru prevenirea infracțiunilor și trecerea la o societate clădită pe principii sociale mult mai durabile. Filmul cuprinde interviuri ale unor personalități, activiști și militanți sociali, ale căror studii cuprind informații privind modalitatea evident eronată și chiar barbară în care societatea actuală își tratează infractorii și alternativele posibile”. Marian Matei – traducătorul documentarului. Citiți întreaga prezentare a filmului
aici.
http://frumoasaverde.blogspot.ro/Sursa: https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2015/03/01/cele-mai-umane-inchisori-din-lume-video-documentar-ro/
-----------------------------------------------
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Vă oferim un prim articol dintr-o serie de articole prin care dorim să vă punem la curent cu un fapt extrem de îngrijorător şi, totodată, incontestabil. Tot mai multe avioane care zboară chiar şi la mică altitudine lasă în urma lor dâre ale morţii [chemtrails, dâre alcătuite din substanţe chimice, care nu au nicio legătură cu carburantul sau sistemul de propulsie al avioanelor]. În acest mod, sunt răspândite pe ascuns anumite substanţe care provoacă bolile, epidemiile, suferinţa şi moartea. Acest articol cuprinde o mărturie cutremurătoare a unui mecanic care a văzut echipamentul tehnic folosit pentru dispersarea unor substanţe toxice şi mărturia unui funcţionar superior al unei companii aeriene, care a avut acces la documentele unui proiect guvernamental secret prin care se realizează această dispersare a unor substanţe în atmosferă.
Explicaţia cu care, iniţial, responsabilii civili şi militari ai forţelor aeriene i-au liniştit pe observatori, a fost aceea că ar fi vorba doar de dâre de condensare. La întrebarea de ce aceste urme nu existau cu mai mulţi ani în urmă răspunsul a fost că atunci avioanele nu zburau atât de sus încât să permită formarea acestor dâre. În anumite cazuri, aceste dâre, au spus ei, pot rezulta ca urmare a aruncării restului de carburant, în vederea unei posibile aterizări forţate. Cu toate acestea, înmulţirea acestor dâre (nu toate avioanele care zboară riscă să se prăbuşească, din câte se ştie...) şi aspectul lor face să fie ridicol şi inadmisibil acest gen de justificare... În urma amplitudinii pe care fenomenul a luat-o şi în lipsa unor explicaţii plauzibile, soluţia pe care autorităţile au găsit-o a fost să îl transforme în „legendă urbană”, împiedicând orice studiu ştiinţific serios. Folosindu-se de tragicele atentate din 11 septembrie 2001, au îngropat definitiv chestiunea. Ca urmare a aşa-zisei ameninţări internaţionale a terorismului, a fost impusă, sau cel puţin se urmăreşte să fie impusă, obligativitatea sprijinului şi încrederii absolute faţă de guverne. Chestiunea dârelor morţii [chemtrails] a ajuns, deci, să facă parte rapid dintre subiectele pe care mass-media le evită cu orice preţ... Dezbaterea a continuat însă pe internet. 
