Bolojene&Ciolacu, ce ne faceți nene??? România, sfâșiată între Macron și Trump. Ce alege Bucureștiul, gaullismul francez sau realpolitikul american?
România
se află într-un moment unic în istoria sa postbelică: devine simultan
pion și arbitru între două viziuni occidentale antitetice – gaullismul
militarist al Franței se opune realpolitik-ului pragmatic al SUA.
Pe de o parte, Parisul începe să-și facă de cap în țara noastră și, prin „Focșani Gate”, ne transformă într-un laborator de experiment militar.
Pe
de altă parte, sesizând că Administrația Biden a predat România rețelei
soroșiste, republicanii lui Donald Trump trimit o delegație la
București cu misiunea declarată de a verifica „sănătatea democratică”.
Totul, într-un context extrem de complicat – ni se dau semnale că noua
conducere de la Casa Albă ar putea să nu recunoască alegerile
prezidențiale din mai!
Franța, protectorul Europei sau ultimul imperiu colonial?
Operațiunea
„Focșani Gate” nu are nimic a face cu altruismul NATO, așa cum încearcă
să ni se transmită. Este vorba, mai degrabă, de un expansionism militar
francez apărut din dorința lui Emmanuel Macron de a-și umfla mușchii în
fața „noului șerif din oraș”, cum l-a numit vicepreședintele SUA, J.D.
Vance, pe Donald Trump.
Atunci
când unitățile topografice ale armatei franceze cartografiază „Focșani
Gate” cu precizie militară (inclusiv pentru scenarii fără GPS, în
condiții de bruiaj), acest lucru nu este un simplu exercițiu tehnic.
Este un semnal strategic transmis aliaților NATO și Rusiei – Franța își
extinde controlul operațional asupra unei zone critice din România,
contestând monopolul SUA asupra securității Flancului de Est.
De
ce face Parisul această mișcare acum? Pentru că America traversează cea
mai mare criză de credibilitate de după Al Doilea Război Mondial. Sub
conducerea lui Biden, SUA au fost percepute ca fiind slabe în
gestionarea crizelor globale. În plus, Trump a transmis, deja, un mesaj
clar – problemele Europei nu sunt și ale Americii, „ne desparte un
ocean”.
Având
în vedere noul context, Franța vede o oportunitate să se poziționeze ca
alternativă europeană la protecția SUA, dar face asta pentru că are o
serie de interese economice și militare. Vorbim în primul rând de
contracte de armament – România este un potențial client pentru
avioanele Rafale, plus sistemele de artilerie și tehnologie avansată
vândute de industria de armament a Parisului (Dassault, Thales).
În
niciun moment nu a fost vorba despre apărarea României, să fie clar!
Franța vrea să controleze coridorul energetic România-Ucraina-Moldova
(gaz, electricitate, infrastructură), care poate juca un rol important
în viitorul securității. Franța nu vine să „ajute”. Vine să-și
consolideze propria zonă de influență.
Anunțând
în presa din Hexagon că va cartografia „Focșani Gate” (Poarta Focșani),
punctul vulnerabil din apărarea NATO, de fapt Macron le zice
americanilor că nu și-au făcut datoria cum trebuie în România, în ceea
ce presupune protejarea Flancului de Est. SUA au baze permanente la noi,
drone Reaper și escadrile F-16, dar Franța răspunde acum cu o prezență a
specialiștilor militari (topografi). Parisul vrea să obțină dependența
Bucureștiului de tehnica sa de recunoaștere.
Suntem
doar un experiment, pe care Ilie Bolojan l-a acceptat, se pare, fără
crâcnire – dacă Franța intră în joc și arată că poate asigura
securitatea la granița NATO cu Rusia, va demonstra că Europa nu mai are
nevoie de SUA și umbrela sa de securitate.
Riscul
pentru România este să fie pionul sacrificat pentru divizarea NATO pe
axa SUA vs. Franța. În plus, dacă acceptăm prezența franceză fără
compensații clare (transfer tehnologic, investiții pe măsură etc),
riscăm să devenim doar un satelit al Parisului. Cum, de altfel, încep să
ne privească tot mai multe țări occidentale.
Nu
în ultimul rând, dacă America vede că România se apropie prea mult de
Franța, poate decide înghețarea tuturor investițiilor la noi în țară, de
la cele militare la cele de afaceri. Despre riscul ca prezența franceză
la „Focșani Gate” să fie interpretată la Kremlin ca pregătire ofensivă a
NATO, nu una defensivă, cum ne „adoarme” Macron, nici nu mai pomenim!
România
trebuie să meargă pe sârmă între interesele SUA și Franța, altfel
riscă să fie prinsă în lupta pentru hegemonie europeană, fără niciun
beneficiu clar.
Trump începe să pună presiune
Poziția
Statelor Unite a fost exprimată de J.D. Vance – America nu mai apără
„pe gratis” Europa: ori face profit, ori își închide/reduce bazele
militare de aici!
Vizita
congresmenilor americani la București, anunțată de Cristian Diaconescu,
nu este o simplă verificare a integrității electorale. E un test de
aliniere a țării noastre – republicanii vor asigurarea că România nu
devine un „cavou” pentru democrație, vezi influența și controlul rețelei
soroșiste asupra justiției din țara noastră, de la arestările la
comandă la anularea alegerilor de către CCR.
Amenințarea
care planează asupra Bucureștiului este un mesaj puternic adresat UE:
SUA nu vor tolera un „Bruxelles 2.0” în Est! Dacă Washingtonul va refuza
să recunoască rezultatele alegerilor prezidențiale, investițiile
americane (Lockheed Martin, Exxon, bănci etc) și bazele militare de la
Deveselu și Kogălniceanu vor dispărea din peisaj!
Neutralitatea activă sau moartea geopolitică?
Vedem
că ambele puteri ne instrumentalizează, dar în moduri diferite: Franța
vrea să ne transforme în „portavion terestru” împotriva Rusiei, în timp
ce SUA ne folosesc ca „laborator de influență” împotriva Uniunii
Europene.
România
nu poate fi nici „satelitul” Franței, nici „colonia” SUA. Singura cale
realistă este neutralitatea activă – cooperare cu ambele tabere, dar cu
condiții clare.
Decizia e la actuala putere: vom rămâne o monedă de schimb între imperii sau vom deveni, în sfârșit, un jucător?!