Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


Channel Description:

blogul care calca pe nervii multora|puncteaza si subliniaza esentialul|un blog cu subiecte fierbinti... de prin presa... adunate! Nu pot ramane indiferent... cand ţara fierbe!Subiectul fierbinte al zilei, vazut de mine!

older | 1 | .... | 39 | 40 | (Page 41)

    0 0



    Apocalipsa până la Crăciun?
    Astronomii indieni susţin că un virus mortal va distruge omenirea

    Pe măsură ce ne apropiem de finalul lui 2017 apar din ce în ce mai multe previziuni referitoare la sfârşitul lumii. Spre exemplu, astronomii indieni susţin că o maladie mortală, care ar fi de origine spaţială, va ucide întreaga umanitate în doar câteva zile.

    Astronomii indieni susţin că au detectat un obiect spaţial care ar trimite pe Pământ un virus ce urmează să provoace moartea în masă a omenilor. Revista Science a publicat un articol în care se arată că, potrivit acestor cercetători, viața de pe Pământ ar urma să dispară în doar două săptămâni de la declanşarea acestui virus.




    Practic, astronomii din New Delhi spun că au detectat recent un obiect spațial care nu apare în bazele de date ale NASA. Pe baza unor studii necunoscute încă, ei au presupus că acest obiect aduce un virus care va duce la dispariţia umanităţii. Viteza de răspândire a virusului este extrem de ridicată, astfel că dacă el începe să facă ravagii de astăzi omenirea ar muri cu toţii până la Crăciun.




    Cercetătorii nu explică însă sursa virusului și nici modul în care obiectul spațial în cauză va ajunge pe Pământ.


    Ultima oară când a fost prezisă Apocalipsa s-a întâmplat în august, însă planeta a supravieţuit. Acum se vorbeşte despre ziua de 21 decembrie, ziua când misterioasa planetă Nibiru ar urma să se ciocnească cu Terra. Aceeaşi dată, 21 decembrie 2017, se spune că ar fi pfost prezisă de mayaşi ca fiind Sfârşitul Lumii. Vechea dată, 21 decembrie 2012, când omenirea a reacţionat masiv la iminenta pieire a Pământului, se spune că ar fi fost o interpretare greşită a cercetătorilor culturii maya. Conform datelor revizuite, Apocalipsa ar avea loc cu 10 zile înainte de venirea lui 2018.

    Sursa: RTV.NET: http://www.romaniatv.net/apocalipsa-pana-la-craciun-astronomii-indieni-sustin-ca-un-virus-mortal-va-distruge-omenirea_392267.html#ixzz50z1Tzcd6

    0 0


    Oricâte felicitări as trimite, nicio felicitare din lume nu va putea exprima respectul ce vi-l port. Sper din tot sufletul sa avem cu toții un An Nou minunat și plin de bucurii! La multi ani, prieteni! /Va MULȚUMESC și eu pentru urări/gândurile bune! / Sărbători fericite!

    Vasile Burcu
    Drobeta Turnu Severin

    0 0



    Ce vrea Elon Musk ?


    Din cea mai puternică rachetă din lume, care străpunge spațiul cu peste 10.000 de kilometri la oră, se desprinde o mașină Tesla roadster, roșie, cu un manechin îmbrăcat în costum de astronaut pe scaunul șoferului. De acolo, Pâmântul se vede ca o tușă albastră cu vene albicioase. Peste două milioane de oameni urmăresc scena live pe youtube, cu melodia lui David Bowie, “Life on Mars”, pe fundal.
    Tesla spatiu
    Foto: Instagram/Elon Musk
    Mașina urmează să se plimbe sute de milioane de ani pe orbită, deși unii consideră că se va dezintegra în câțiva ani. Filmările din spațiu sunt transmise în direct de camera montată pe mașină.
    Compania deținută de Elon Musk, SpaceX a construit o rachetă mai mare și mai bună decât au reușit cele mai puternice state. În același timp, pentru cei care nu cunosc stilul și mizele lui Elon Musk, gestul de a plimba o mașină roșie pe orbită poate părea infantil.  

    Totuși, pe termen scurt, Elon Musk și-a propus să revoluționeze transportul pe Pământ și în spațiu. Pe termen lung, mizele sunt cu mult mai mari.

     

    Cine este Elon Musk?

    Născut acum 46 de ani în Africa de Sud, tânărul pasionat de jocuri video și tehnologie a emigrat în Canada și apoi SUA, la începutul anilor 90. A avut o copilărie din care “nu a lipsit binele, dar nu a fost fericită”, după cum spune Musk, citat în biografia scrisă de jurnalistul Ashlee Vance. Principala problemă a lui Musk a fost relația cu tatăl, pe care l-a descris ca “un om nefericit (...) bun la a-ți face viața mizeră”. Deși mare fan al jocurilor pe calculator, adolescentul Musk a decis să investească mai mult timp în proiecte relevante la scară mare. A ajuns la concluzia că misiunea lui trebuie să fie “lupta pentru iluminare colectivă” (“strive for greater collective enlightenment”). 

    La începutul anilor 90 a renunțat la facultatea Stanford după doar două zile și a înființat împreună cu fratele său compania Zip2, care producea software pentru ziare precum The New York Times. În 1999 a vândut Zip2 cu peste 300 de milioane de dolari. 

    Musk a investit partea lui bani în X.com, care a devenit celebrul PayPal de astăzi. Musk a fost criticat intens pentru modul în care a gestionat această companie și chiar a fost înlăturat din poziția de CEO—mulți dintre cei rămași susțin că dacă mai stătea în funcție câteva luni ar fi distrus proiectul.
    După ce a fost înlăturat de la butoanele PayPal, Musk s-a orientat către o fantezie mai veche cu mize mai mari decât startupurile pe proiecte de internet: explorarea spațiului. 

    Musk povestește că a căutat pe site-ul NASA planurile de “cucerire” a planetei Marte și când s-a convins că nu există așa ceva a hotărât să preia el această misiune “importantă pentru omenire”.
    În 2002 a fondat compania SpaceX, dedicată explorării spațiului. Un an mai târziu a decis să investească și în revoluționări ale tehnologiei de pe Pământ, așa că a co-fondat compania de automobile electrice și baterii Tesla.


    Omul pe care nu l-au oprit eșecuri monumentale

    Ascensiunea lui Elon Musk nu a fost fulminantă ca lansarea rachetei Falcon Heavy. Au existat momente în care nimeni nu se aștepta la o revenire de succes a lui Musk. 

    Provocările prin care a trecut i-ar fi făcut pe majoritatea oamenilor să se dea bătuți.
    Când a emigrat în Canada nu a reușit să dea de unchiul său și a ajuns să lucreze ca muncitor necalificat la ferma unui verișor. Mai târziu, a avut joburi mizere, dintre care unul în care trebuia să scoată nisipul și reziduurile din camera cu boiler a unei fabrici de lemn—povestește că din cei 30 de angajați inițiali (care făceau cu rândul la curățat) au rezistat doar 5 până la finalul zilei. 

    Din PayPal a fost înlăturat ca CEO în momentul în care se afla în avion și nu avea semnal la telefon (să nu poată fi avertizat). 

    Incidentul care ar fi distrus aproape orice inventator și om de afaceri mi se pare cel în care un pasager a fost ucis de mașina Tesla, aflată pe autopilot—practic mașina a confundat un zid cu un traseu liber. În cazul acesta, cei mai mulți au dat vina pe pasager (ironia este că vina lui a constat în a avea prea multă încredere în sistemul Tesla). Fiind vorba de pionierat în domeniu, era de așteptat să apară erori, dar o astfel de eroare ar fi putut falimenta compania. 

    În ceea ce privește compania SpaceX, primele trei încercări de a lansa rachete au eșuat. Atât SpaceX, cât și Tesla au fost la un pas de faliment în jurul anului 2008, când izbucnise criza economică, iar cele două companii întârziau să livreze ceea ce promiseseră. În total, au fost vreo opt ani în care părea că planurile nu avansează deloc.

    Dar Elon Musk a perseverat. A avut o anduranță care nu pare să se regăsească la niciun alt investitor celebru din Silicon Valley. Prima lui soție, scriitoarea Justine Musk spunea că este convinsă că nu banii au fost motivația acestuia, ci au venit la pachet în traseul acestuia spre țeluri mărețe. Din blogul scriitoarei reiese însă și sacrificiul din viața personală a lui Musk, care dedica aproape tot timpul muncii. Spre exemplu, după ani la rând fără concediu (nici măcar luna de miere), Musk a hotărât să plece două săptămâni cu soția în Brazilia și Africa de Sud. A contactat acolo o formă severă de malarie și a fost la un pas de moarte. “Asta a fost lecția mea legată de vacanțe: vacanțele te pot omorâ”, i-a spus Musk jurnalistului care îi scria biografia, Ashlee Vance.

     

    De ce este importantă lansarea Falcon Heavy, din februarie 2018?

    Încă din 2008, NASA a acordat contracte companiei lui Musk (SpaceX), pentru transportarea resurselor către Stația Spațială Internațională. În 2012 a fost pentru prima dată când o companie privată a alimentat cu resurse astronauții de pe această stație spațială. 

    În 2017, SpaceX a revoluționat industria aerospațială prin scăderea costurilor: refolosirea rachetelor. Racheta Falcon 9 a fost prima lansată cu succes de două ori—ceea ce înseamnă economisirea a sute de milioane de dolari. 

    Falcon Heavy, lansat în februarie 2018, este o rachetă care cântărește mai mult decât 700 de avioane de pasageri, încărcate la maxim. 

    Succesul lansării unei rachete atât de grele aduce mai aproape miza de a trimite oameni pe Marte. Operațiunea este programată pentru 2020.
    În afară de Elon Musk, mai sunt și alți investitori privați care își propun să cucerească spațiul, precum Jeffrey Bezos cu Blue Origin (Bezos este fondatorul Amazon) sau compania Planetary Resources, care vrea să mineze asteroizi. 

    Dar cele mai mari speranțe sunt puse în Elon Musk.
    Întrebat care este cea mai importantă și urgentă miză pe care trebuie să o adreseze cercetarea științifică, celebrul fizician Stephen Hawking a răspuns jurnaliștilor de la revista Wired în felul următor: “rigurozitatea programelor de a explora spațiul, cu viziunea de a coloniza planete care au condiții potrivite pentru traiul uman (...) Pământul a devenit prea mic (...) și riscăm să ne autodistrugem”. 

    Exact acesta este scopul lui Elon Musk: salvarea speciei umane prin cucerirea spațiului. Cât de departe va ajunge, rămâne să vedem. 

    Despre autoare: Laura Ștefănuț este jurnalistă, colaboratoare Digi24 și a presei internaționale.
    --------------------------------------------------------

    0 0

    Dacă vreţi să înţelegeţi economia americană trebuie să priviţi şi să înţelegeţi un singur om: Musk. Elon Musk! Nu cred că există o altă imagine a Americii care să fie mai relevantă, mai clară, mai fidelă decât cea a lui Elon Musk.

    Cine-i Musk? E vizionarul, omul care te inspiră, cel care face lucruri minunate din nimic. E stindardul imperiului, cel care le demonstrează americanilor prin ceea ce face că se poate, că dacă-ţi doreşti poţi muta munţii din loc. Desigur, ar mai fi trebuit ca toate aceste cuvinte să fie puse pe o melodie însufleţitoare. Aşa, ca să meargă la inimă.

    Cine-i totuşi Musk? Musk e Tesla, e SolarCity, e Neuralink, e SpaceX s.a.m.d. Îl vezi peste tot, prostimea dă citate din el pe facebook şi rămâne inspirată văzându-l. Cei care mai au câte-o brumă de bani în buzunar se gândesc să „investească” în el cu speranţa că asta le va multiplica la infinit suma iniţială. Şi, de fiecare dată când „investiţia” le scade în loc să crească, sunt mulţumiţi că ei ştiu ceea ce ceilalţi nu ştiu şi continuă să „investească”.


    Fără doar şi poate Musk e un băiat inteligent. Foarte inteligent. Un miliardar care-a înţeles că el e miliardar pentru că aşa dă bine. Şi-i place asta. Ştie că nu e miliardar pentru ceea ce face, deoarece ceea ce face el pur şi simplu n-are profit. Şi, mai rău, n-are cum să obţină profit într-o perioadă rezonabilă de timp. Poate vă întrebaţi cum de supravieţuiesc companiile înfiinţate de el. Ei bine, aici intervine noţiunea magică de care se foloseşte Musk pentru a supravieţui la nivel mare: subvenţia. Aţi înţeles sau aveţi impresia că am greşit termenii şi vorbesc despre un fenomen economic specific economiilor socialist-centralizate? Ştiu că pentru mulţi pare incredibil, dar motorul principal al business-urilor dezvoltate de Musk este subvenţia. Toate companiile lui au fost dezvoltate pornind de la conceptul de subvenţie. Maşinile lui electrice primesc subvenţii pentru că - zice el - sunt curate din punct de vedere ecologic. Numai că - lucrul pe care nu-l mai aminteşte şi care de altfel reprezintă faţa neagră a produselor sale - amprenta de poluare totală a maşinilor sale e net superioară celei a maşinilor cu motor clasic. Într-adevăr, o maşină cu motor clasic poluează la fiecare utilizare, în timp ce cea electrică nu, dar dacă luăm în considerare şi poluarea produsă în întregul ciclu de fabricaţie, lucrurile stau fix invers deoarece maşinile electrice poluează imens mult înainte de a ieşi pe şosele. Pentru faptul că poluează „pe ascuns” Musk primeşte subvenţii generoase. 


    SolarCity, o altă investiţie de-a sa, trăieşte atât din subvenţii cât şi din faultarea producătorilor chinezi de panouri fotovoltaice. Statul îi dă lui Musk subvenţii generoase şi, în acelaşi timp, îl protejează de producătorii străini prin impunerea de tarife vamale cocoşătoare. În acest fel, produsele sale, mult mai scumpe şi cu performanţe similare cu cele ale concurenţei, au liber pe piaţa americană. Culmea e că, prin aplicarea unei asemenea scheme, te-ai aştepta ca profiturile să salte la cer. Dacă aţi crezut asta, v-aţi înşelat. SolarCity nu doar că nu are profit, ci, mai mult, rulează în gol! De la an la an nu afli decât de amploarea pierderilor şi numărul de salariaţi concediaţi. Halal performanţă.


    SpaceX, prescurtarea de la Space Exploration Technologies Corporation, este, de asemenea, o companie fanion a lui Musk. Extrem de mulţi sunt inspiraţi de capacitatea sa de a dezvolta de la zero o companie spaţială. Îţi trebuie totuşi geniu pentru a putea să creezi aşa ceva. Aţi crezut şi asta? Iar sunteţi în eroare! Asta pentru că, în fapt, SpaceX nu este nimic altceva decât o formă mascată de transfer tehnologic dinspre NASA spre mediul privat. Povestea este alta. Statul american, cocoşat de datorii, nu-şi mai permite explorarea spaţiului cosmic. De altfel, în ciuda crizei URSS, singura tehnologie spaţială viabilă şi ultraeficientă în ceea ce priveşte raportul preţ/performanţă rămâne cea sovietică. Dovada e dată de faptul că, la ora actuală, cei care urcă echipament pe ISS sunt ruşii, iar americanii consideră mult mai rentabil să-i plătească pe ruşi pentru asta. De altfel - făcând o paranteză - suraţii europeni de la ESA(European Space Agency) folosesc tot tehnologia rusească pentru a-şi urca proiectele pe orbită.


    Dar în toată această poveste e o discrepanţă semnificativă. Cum poţi tu, hegemonul lumii de azi, să-ţi permiţi să nu fii primul în toate domeniile? Iar, istoric vorbind, tehnologia spaţială e una care sare în ochi. Cum poţi para tu opiniile din ce în ce mai vocale referitoare la falsa aselenizare în condiţiile în care nu eşti capabil să ridici echipament pe orbită?  Sesizând cacofonia situaţiei, americanii s-au gândit că modalitatea prin care ar putea continua explorarea spaţiului cosmic ar fi prin implicarea unor entităţi private care, prin optimizările de cost, ar putea face mult mai eficiente programele de cercetare şi militare proprii. Practic aşa a apărut SpaceX. Şi nu doar ei, ci şi câteva de alte companii dornice să încaseze fondurile grase de la stat, precum United Launch Alliance(alianţă 50%-50% între Boeing şi Lockheed Martin), Blue Origin sau Orbital ATK(care a sfârşit prin a cumpăra rachete de la ULA pentru a-şi îndeplini obligaţiile contractuale faţă de NASA). Dintre toţi aceştia, SpaceX şi ULA contează. În timp ce ULA merge pe „tradiţia” de lipitori al companiilor-mamă, SpaceX a fost de la început gândită ca o variantă low cost. De altfel acesta este modul în care Elon Musk i-a convins pe tiriplicii din serviciile secrete că sparge barierele costurilor reuşind în acest fel să desfacă baierele generoasei pungi guvernamentale. Iniţial a crezut că dă lovitura cumpărând tehnologia de la ruşi(mare lucru dacă asta n-o fi fost în realitate strategia „acoperiţilor”). N-a mers pentru că ăia nu-s naivi. Apoi după un prim transfer tehnologic şi de personal de la NASA, a făcut rost de bani şi a ieşit la cumpărături. A luat ce-a putut de la chinezi, a luat şi de pe la japonezi şi indieni, a încropit ce-a putut din ceea ce a luat din toate părţile şi-a pus-o pe lansat rachete. Vreţi un istoric? 
    În 2006 prima rachetă SpaceX bubuie la 33 secunde după lansare. În 2007, dorind să redevină credibilă, compania lansează o nouă rachetă care, desigur, eşuează din cauza unei opriri premature a motoarelor. În 2008, după o campanie publicitară zgomotoasă, racheta lansată de SpaceX are probleme la separare, iar întreaga încărcătură a NASA(care plătea pentru transportul în spaţiu) a ajuns în mare. Asta după ce racheta a intrat pe o traiectorie incontrolabilă, ameninţând chiar cu un dezastru de proporţii. În mod normal, după aceste eşecuri, compania ar fi trebuit să intre în faliment, dar a apărut de nicăieri Peter Thiel care a investit salvând SpaceX. În 2015, chiar de ziua lui Elon Musk, racheta care avea două încărcături plătite de NASA pentru transportul pe ISS, efectiv s-a evaporat într-o explozie de proporţii. Apoi au avut un nou eşec la aterizarea „sigură” a unei rachete pe pământ, pentru ca în 2016 să piardă o rachetă chiar înainte de decolare, în timpul procedurii de alimentare. Ultimul eşec răsunător s-a produs la începutul acestui an, mai precis pe 7 ianuarie, când explozia navei SapceX a mai păpat câteva miliarde din Buget prin distrugerea unor sateliţi militari ultrasecreţi. 
    Culmea este că, în ciuda acestor eşecuri răsunătoare, Musk a ieşit de fiecare dată cu faţa curată. Mai mult a declarat, pe tonul său cunoscut, că respectivele eşecuri au fost în realitate succese din care compania a învăţat. Iar presa de propagandă n-a făcut altceva decât să multiplice până la absurd explicaţiile penibile care justificau eşecurile. 
     

    Ne-a mai rămas să discutăm despre Tesla, compania-fanion a lui Musk. De asemenea, una abonată la subvenţiile publice. Tesla a reuşit să fabrice un vehicul pur electric care să aibă performanţe similare cu ale unei maşini cu combustibil fosil. Pare impresionant, mai ales că facilitatea de producţie s-a construit de la zero. Acum însă să stăm şi să analizăm logic: oare e mare lucru în faptul că performanţele unui vehicul electric sunt similare cu ale unuia clasic? Vehiculul electric nu are o groază din piesele fără de care unul clasic nu funcţionează, astfel încât eficienţa energetică este mult mai mare. De asemenea, performanţele motoarelor electrice sunt mult superioare celor clasice. Teoretic balanţa înclină natural în favoarea noilor intraţi. Există însă o chichiţă: bateria. Densitatea energetică a bateriilor electrice este net inferioară celei a combustibililor fosili. Acesta este motivul pentru care până acum nu s-a mers pe vehicule electrice, asta în ciuda faptului că, în istoria automobilului, primele modele apărute au fost cele electrice. Ceea ce-a făcut Musk a fost să integreze în şasiu o capacitate electrică mult mai mare decât gândea concurenţa, obţinând astfel o autonomie sporită, de aproximativ 500 km. De asemenea, a fost nevoit să dezvolte o reţea naţională de staţii de încărcare pentru a le putea oferi proprietarilor condiţii propice de exploatare a vehiculului propriu. Toate au generat un preţ piperat. Care a fost parţial subvenţionat de către stat, iar restul l-au făcut campaniile publicitare deşănţate. Ceea ce trebuie să reţinem e că niciodată Musk nu a reuşit să se ţină de cuvânt în ceea ce priveşte timing-ul. De fiecare dată a promis anumite termene limită pe care apoi le-a tot amânat. De asemenea, fabricile sale au înregistrat numeroase eşecuri de producţie, sugerând u management defectuos. Culmea e că, în ciuda tuturor problemelor, Tesla e văzută în continuare ca o companie de succes. Ca să înţelegeţi cum merg lucrurile acolo, vă voi da ca exemplu recentele raportări financiare din februarie care-au fost de-a dreptul dezastruoase. Cu toate că a înregistrat o pierdere istorică, acest fapt „minor” nu l-a descurajat pe Musk. A acoperit totul cu un spectacol al SpaceX care a expus „cel mai puternic propulsor al unei rachete”, trimiţându-şi propriul SUV Tesla în spaţiu, undeva către nicăieri. De asemenea, nu a uitat să adauge că „a învăţat multe” din eşecurile producţiei Modelului 3. 
    Recapitulând, constatăm că întreaga vrajă din jurul „legendarului” Elon Musk ascunde de fapt un lung şir de eşecuri acoperite prin evenimente de PR. Produsele pe care le propune sunt excepţionale din punct de vedere al design-ului, dar absolut inutile din punct de vedere practic. Are un acces privilegiat la banii publici, iar atunci când e aproape de a da ochii cu realitatea, se trezeşte cu „cavaleri pe cai albi” care-i decartează sumele necesare ieşirii din rahat. Şi el continuă să inspire proştii prin propagandă. De-aceea spuneam la începutul articolului că America arată exact ca Musk: bine polish-ată la exterior, susţinută de o propagandă obsedant-aberantă, dar falită în realitate. Priviţi-l pe Musk şi vedeţi America. Priviţi America şi-l vedeţi pe Musk. În termeni mioritici i-am spune miliardar de carton. Ca şi ţara de altfel: carton, plastic şi multă, multă propagandă.
     
    Sursa: http://trenduri.blogspot.ro/2018/03/america-si-tesla-lui-musk.html#more

    0 0


     


    Putin: New hypersonic Sarmat ICBM capable of overcoming missile defense systems

    Rusia a efectuat un al doilea test reuşit cu cea mai nouă rachetă balistică intercontinentală (ICBM) Sarmat, a anunţat Ministerul Apărării rus, într-un comunicat, citat vineri de Xinhua şi RIA Novosti.

    Testul cu această rachetă intercontinentală grea a avut loc pe cosmodromul Pleseţk din nordul Rusiei, armata declarând că experimentul a confirmat caracteristicile sale în stadiul de prelansare şi în prima etapă a zborului.

    Citește și: ULTIMA ORĂ Rusia a anunțat replica pentru SUA: EXPULZEAZĂ zeci de diplomați americani și le ÎNCHIDE consulatul

    Ministerul Apărării rus a lansat şi o înregistrare video cu acest test al rachetei Sarmat pe contul său pe social media.

    Prima lansare a acestei rachete a avut loc la sfârşitul lunii decembrie anul trecut.

    Racheta Sarmat urmează să înlocuiască în viitorul apropiat ICBM R-36M2 'Voevoda' (SS-18 Satan, conform codificării NATO), care se apropie de sfârşitul duratei sale de exploatare.

    În discursul său despre starea naţiunii, preşedintele rus Vladimir Putin a declarat la 1 martie că Rusia a început să testeze racheta Sarmat care are practic 'o rază de acţiune fără limită'şi poate străpunge orice scut antirachetă, anunță Agerpres.

    Această rachetă nu poate fi detectată de niciun sistem de apărare existent, susţine Moscova. Conform specialiştilor, cu o rază de acţiune de 11.000 de km, Sarmat poate transporta până la 10 ogive nucleare capabile să şteargă de pe faţa pământului o metropolă întreagă.

     Sursa: https://www.stiripesurse.ro/rusia-baga-frica-in-puterile-lumii-noua-racheta-testata-de-moscova-poate-distruge-continentul-ameri_1257578.html

    0 0


    Parlamentul din Japonia a adoptat în 2016 o lege prin care seniorii recidivişti să beneficieze de sprijin din partea serviciilor sociale
    Japonia are astăzi cea mai îmbătrânită populație de pe Glob. Persoanele vârstnice nipone se simt singure, ignorate de familii și neintegrate în comunitate, motiv pentru care acestea au început să comită infracțiuni minore pentru a ajunge la închisoare. Acolo, ele consideră că primesc atenție, socializează și găsesc stabilitatea de care au nevoie.
    Autoritățile de la Tokyo se află astăzi în fața unei situații inedite. Plângerile penale împotriva persoanelor în vârstă și arestările sunt tot mai numeroase. Îndeosebi femeile recurg la infracțiuni minore pentru a ajunge la închisoare. Una din cinci deținute este trecută de 65 de ani. Ele comit mai ales furturi din magazine, 9 din 10 femei în etate plecând din supermarketuri cu produse de valoare mică, fără să plătească.
    Japonezelor în vârstă le place să lucreze în fabricile închisorilor
    Neintegrate în comunitate, comit infracțiuni minore
    Motivul pentru care încalcă legea tot mai multe pensionare se află în faptul că interesul familiilor și al comunității față de seniorii japonezi a scăzut dramatic în ultimele decenii. În perioada 1980-2015, numărul bătrânilor care trăiesc singuri a crescut de 6 ori, ajungând astăzi la 6 milioane.
    Un sondaj comandat de guvernul nipon anul trecut a scos la iveală faptul că jumătate din persoanele vârstnice care comit furturi neînsemnate din magazine locuiesc singure, iar 40% nu au familie sau vorbesc rar cu rudele.
    „Închisoarea este ca o oază pentru mine, un loc pentru relaxare și confort. Nu am libertate, dar nici nu am nimic de care să mă tem. Aici sunt mulți oameni cu care vorbesc. Am trei mese pe zi. Fiica mea mă vizitează o dată pe lună și îmi spune: «Nu îmi pare rău pentru tine. Ești patetică». Cred că are dreptate“, declară dna O., în vârstă de 78 de ani. A furat o băutură energizantă, cafea, ceai, un bol cu orez și un mango. A treia oară a fost condamnată la 1 an și 5 luni de închisoare. Are o fiică și un nepot.
    Ele spun adesea că nu au pe nimeni la care să apeleze atunci când au nevoie de ajutor. „Acum locuiesc singură. Eram obișnuită să stau împreună cu familia fetei mele și mi-am cheltuit toate economiile având grijă de un ginere abuziv și violent“, spune dna F. Are 89 de ani. A furat orez, căpșuni și medicamente pentru răceală. A fost condamnată la un an și jumătate de închisoare. Are o fiică și un nepot.
    Chiar dacă au un cămin se simt uneori inutile. „Mă simțeam foarte singură. Soțul meu îmi dădea mulți bani și oamenii îmi spuneau ce norocoasă sunt, dar nu bani voiam. Nu m-au făcut deloc fericită. Prima dată când am furat a fost acum 13 ani. Am intrat într-o librărie și am luat o carte. Am fost prinsă, dusă la secție și interogată de un ofițer de poliție. A fost așa drăguț. A ascultat tot ce am avut de spus. Am simțit că sunt ascultată pentru prima oară în viața mea. La sfârșit, el m-a luat ușor de braț și mi-a spus: «Înțeleg că te-ai simțit singură, dar să nu mai faci asta». Nu vă pot spune cât mă bucur acum că lucrez în fabrica închisorii. Alaltăieri, când am primit complimente pentru cât de eficientă și meticuloasă sunt, am înțeles bucuria de a munci. Îmi pare rău că nu am lucrat niciodată. Viața mea ar fi fost diferită. Mă bucur mai mult de viața mea în închisoare. Când am ieșit a doua oară, am promis că nu mă voi mai întoarce. Dar, când am fost afară, am devenit nostalgică după timpul petrecut aici“, povestește dna N. Are 80 de ani, un soț, doi băieți și 6 nepoți. A furat hârtie igienică, crochete și un evantai. A treia oară sentința a fost de 3 ani și 2 luni închisoare.
    6 miliarde de yeni pe an costă îngrijirile medicale pentru seniorii japonezi
    Invizibile în propriile familii
    „Ele pot avea o casă. Pot avea familie. Dar asta nu înseamnă ca au un loc unde să se simtă acasă. Nu se simt înțelese. Ele cred că sunt văzute doar ca niște persoane care se ocupă de treburile gospodăriei“, spune Yumi Muranaka, directorul închisorii de femei Iwakuni, aflată la 30 de mile de Hiroshima.
    Altele spun că se simt inutile, iar închisoarea le oferă șansa de a face ceva folositor. „Când eram tânără nici nu mă gândeam să fur. Tot ce am, am obținut muncind din greu. Am lucrat într-o fabrică de cauciuc timp de 20 de ani și ca îngrijitoare la un spital. Am fost mereu strâmtorați cu banii, dar tot am reușit să-l trimitem pe fiul nostru la colegiu. Soțul meu a făcut un atac cerebral cu 6 ani în urmă și de atunci este la pat. Suferă și de demență, halucinații și paranoia. A trebuit să-i acord multă îngrijire psihică și emoțională pentru vârsta mea. Dar nu am putut să vorbesc despre stresul meu cu nimeni pentru că mi-a fost rușine. Am fost închisă pentru prima oară când aveam 70 de ani. Când am furat, aveam bani în portofel. Atunci m-am gândit la viața mea. Nu mai voiam să merg acasă și nu aveam nicăieri altundeva unde să mă duc. Ajutorul pe care îl primesc în închisoare a fost singura cale. Viața mea este mult mai ușoară aici. Pot fi eu însămi, pot să respir, chiar dacă este temporar. Fiul meu îmi spune că sunt bolnavă și ar trebui să fiu internată într-un spital de boli psihice. Dar nu cred că sunt bolnavă. Cred că am furat din cauza anxietății“, spune dna T. Are 80 de ani, un soț și doi copii. A furat icre de cod, semințe și o tigaie. A patra oară instanța s-a pronunțat pentru 2 ani și jumătate de închisoare.

    Femeile sunt mai sărace decât bărbații
    Femeile japoneze în vârstă sunt adesea vulnerabile din punct de vedere economic, aproape jumătate din cele care locuiesc singure trăind în sărăcie, comparativ cu doar 29% din bărbații aflați în aceeași situație. „Soțul meu a murit anul trecut. Nu am avut copii, așa că am rămas total singură. Am fost la supermarket să cumpăr legume și am văzut un pachet cu carne de vită pe care am vrut să-l cumpăr, dar nu mi-l permiteam. Așa că l-am luat“, povestește una dintre deținute.
    Nici instituțiile guvernamentale, nici sectorul privat nu au dezvoltat programe de reintegrare reală pentru pensionari, iar costurile pentru ținerea lor în penitenciare cresc într-un ritm alarmant. Cheltuielile medicale anuale legate de îngrijirea vârstnicilor au ajuns astfel la peste 6 miliarde yeni (mai mult de 50 milioane dolari) în 2015, cu 80% mai mari comparativ cu deceniul anterior.
    În închisori a fost angajat personal specializat pentru a-i ajuta pe deținuții vârstnici să-și facă baie și să meargă la toaletă, dar numai pe timpul zilei, noaptea aceste sarcini fiind îndeplinite de către gardieni, ceea ce a provocat însă nemulțumirea acestora. Un ofițer de corecție a semnalat faptul că a fost solicitat să efectueze muncă de îngrijitor. Satomi Kezuka, un vechi gardian de la penitenciarul de femei Tochigi, aflat la 60 de mile nord de Tokyo, spune că actualele îndatoriri includ ajutarea bătrânilor care au incontinență urinară. „Le este rușine și își ascund lenjeria intimă. Le-am spus să o aducă la mine, să le-o spăl.“ Mai mult de o treime din gardienii care lucrează în închisorile de femei renunță la serviciu în maximum 3 ani.
    Parlamentul din Japonia a adoptat în 2016 o lege prin care seniorii recidiviști să beneficieze de sprijin din partea serviciilor sociale. De atunci, parchetele și penitenciarele trebuie să lucreze împreună cu agențiile guvernamentale pentru a le acorda persoanelor vârstnice asistența de care au nevoie. Dar problemele cu care se confruntă aceste femei care caută confortul relativ al închisorii se află dincolo de atribuțiile sistemului.
    „A fost greu când am realizat că va trebui să trăiesc cu 1.000 yeni (circa 9 dolari) pe zi. Nu mă așteaptă nimic bun afară“, spune d-na K. Are 74 de ani, un soț și o fiică și a fost condamnată a treia oară. Sentința este secretă.
    Fotografii: Shiho Fukada
    Traducere și adaptare de pe www.bloomberg.com

    Sursa:  https://www.cotidianul.ro/pensionarele-nipone-prefera-sa-stea-la-inchisoare/

    0 0





    Învierea Domnului să-va umple sufletul de lumina, ochii de lacrimile bucuriei, mintea de gânduri frumoase și inima de iubire!
    Paște fericit!

    0 0


    Un SEMNAL DE ALARMA... pe ADRESA autorităților!
    Ce propune „libertatea de expresie” tefelistă pentru protestul din 10 August: obținerea de arme, ocuparea sediilor PSD-ALDE, incendierea Palatului Victoria, blocarea circulației în București
    ----------------------------------
    Pe 18 mai 2018, publicația cristoiublog.ro a întrebat Serviciul Român de Informații (SRI) dacă, în opinia autorizată a instituției, sectorul non-guvernamental poate să furnizeze riscuri pentru securitatea națională și dacă finanțarea din exterior a unor campanii împotriva guvernului României poate reprezenta un risc major pentru țară. Pe 6 iunie, SRI ne-a transmis un răspuns din care se deducea că tefelismul (eventual grupurile „rezist” și „cloștile” sale de pe site-urile de socializare, cu ideologul suprem GDS- Grupul de Dialog social care i-a și premiat în 2017 pe „civism”) este libertate de expresie și este bătaie cu flori. Între timp, progresul în organizare al mitingului gen „rezist” de la București, programat pentru 10 august, a permis să se vadă că „libertatea de expresie” a grupurilor de “activiști” evoluează periculos în direcții radicale: pe site-uri de socializare, tefeliștii studiază filmulețe ale ciocnirilor cu poliția ca să învețe cum trebuie „combătuți” jandarmii, cer arme, propun mercenari, planifică incendierea Palatului Victoria, blocarea circulației, luarea cu asalt a Capitalei. Toate acestea, în contextul în care organizatorii mitingului estimează sosirea în Piața Victoriei a sute de mii de oameni.
    ---------------------------------
    „Haideți pe jandarmi pe 10 August”
    ---------------------------------
    Nimic nu este întâmplător acolo unde ideologi din Divizia Presă a tefelismului prognozează un an violent pentru mișcările de tip “rezist”, în așteptarea unei Revoluții “purificatoare” pentru România. Considerate ostile statului de drept în țări democratice precum Statele Unite sau Ungaria, grupurile tefeliste nu au, în schimb, nicio problemă în propagarea urii și violenței în România, în numele unei așa-zise “societăți fără penali”. “Haideți pe jandarmi pe 10 August”, mobilizează un anume R. Munteanu, rezident în Marea Britanie. “Respect, să luăm lecții”, insistă alături un anume Sandulesck, cu referire la “lecțiile” video de confruntare cu forțele de ordine. “Dați-mi arme și aduc eu mercenari, în 20 de minute îi facem praf și PeSeDiști din Guvern, și pe jandarmii care îi apără”, cere imperios M. Paveli, care dezvoltă “ideea” mai târziu: “Cu proteste pașnice nu se mai poate face nimic, singura soluție a rămas îndepărtarea hoților și corupților prin forță și uz de armă letală”. U. M. Nichifora propune preluarea “modelului” Germaniei și abandonarea mașinilor în trafic, detaliind: “E suficient să blocăm traficul o zi. Se paralizează țara”, în timp ce C. Conoipină adaugă: “Trebuie ocupat în întregime Palatul Victoria și dacă va fi nevoie, devastat în întregime și ars la pământ”. Z. M. Perți amintește că trebuie “ocupate sediile importante Parlament, Guvern etc”, în timp ce P. Leicuș completează că trebuie ocupate “ministerele și sediile PSD, ALDE din toată țara”. O altă persoană, R. Chelbașu anunță esențialul: “A vorbit organizatorul în direct și va veni…Vor lua cu asalt capitala…”, iar M. Tănăselcă exclamă “Chiar sînteți fraieri? Chiar credeți că fără arme veți reuși ceva?”. Brusc interesat, un anume T. Biscuit, foarte activ și care pare a fi un lider “rezistent” îi răspunde: “Aveți dreptate, dați-mi cerere vă rog de prietenie!”. Iar exemplele cu astfel de “libertăți de opinie”, eventual pot continua.
    --------------------------------
    Avem un CSAT. Ce facem acum?
    -------------------------------
    Activitatea SRI este organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și constă în valorificarea informaţiilor necesare prevenirii şi contracarării oricăror acţiuni care constituie ameninţări la adresa securităţii naţionale a României. În mod normal, dacă un grup are un comportament frecvent anarhic care rezultă într-un “risc” (nota bene, o “vulnerabilitate”, cum le place strategilor de la Cotroceni să pronunțe) pentru siguranța națională, potrivit legii subiectul trebuie analizat în CSAT- la propunerea unei instituții cu atribuții și se emit hotărâri cu caracter obligatoriu pentru instituții (gen Ministerul Afacerilor Interne sau SRI) în interiorul ariei lor de competențe. Rămâne, însă, incert în ce mod s-ar sesiza și ar acționa instituții ale Statului precum Președinția sau SRI în cazul agresivității grupurilor aflate sub umbrela “rezist”, în contextul în care Klaus Iohannis s-a așezat în fruntea protestelor de stradă tefeliste.
    -------------------------------
    Siguranța României, pe carnet de sănătate
    -------------------------------
    Așadar, câtă “libertate de expresie” încape azi (o săptămână înaintea marelui marș tefelist), în viziunea SRI și a Palatului Cotroceni, în vandalizarea unei scene de Crăciun (Dec. 2017), în agresarea fizică a unor pensionari la mitingurile “rezist”, în purtarea ostentativă a plăcuțelor de înmatriculare “MU.E PSD” de către “activiști” sau în chemările la înarmare, ocuparea Parlamentului și incendierea Guvernului pe mediile online? Publicația cristoiublog.ro a mai avertizat că legăturile suspecte ale protestelor violente din România cu forțe externe ar fi trebuit, eventual aprofundate (cu măsurile de rigoare) la nivel de administrație a statului (servicii speciale) și nu doar în mass-media. În Ian. 2018, Grupul de Investigații Politice (GIP) publica o cercetare jurnalistică care dezvăluia cu punct, cu virgulă și cu probe, o conexiune între protestele “rezist” din Piața Victoriei și finanțări globaliste – legături acuzate dealtfel și în alte state. În mod firesc, când un guvern (al Olandei, prim-ministru Mark Rutte) și o fundație de peste hotare sprijină “non-guvernamental” proteste împotriva unui alt guvern (în speță, cel al României), devine clar că securitatea națională are o problemă și trebuie revizuită starea sa de sănătate. Tăcerea pe cazul prezentat de GIP în presă a fost cvasi-totală: ceea ce în alte state precum Ungaria, Israel, SUA, se demască de la un microfon oficial, în România a rămas doar ca liniștea stingheră a unui moment de reculegere.
    -----------------------------
    Nu a existat o banală reacție
    -------------------------------
    … nici în CSAT (minunată instituție de decor, consumatoare de timp, de buget și hârtie), nici la nivelul Guvernului (nu este cunoscut un protest al Afacerile Externe pe lângă Olanda), nici măcar la nivel de partid politic de guvernare sau Opoziție, sau de Serviciu Special. Astăzi, însă, având ca vehicul site-urile de socializare de tip twitter sau Facebook, activiștii își radicalizează opiniile, încurajați de evidenta bălăceală în defensivă a oficialilor: s-a ajuns astfel că “activiștii” se încurajează să caute arme letale sau să organizeze capturarea și incendierea clădirilor publice. Un istoric global al evenimentelor “rezist” ar fi revelat pentru analiștii SRI și CSAT nu doar “libertate de expresie”, dar și agresivitate, intoleranță, finanțări prin ONGuri și multă extremă stângă (greu suportabilă, ca și extrema dreaptă, dealtfel, într-o societate echilibrată) pe eșichierul politic. Grupurile “rezist” nu au apărut din neant, ci sunt un “import cultural” cvasi-troțkist din Occident, acolo unde au acaparat frecvent conceptul de “societate civilă” și l-au folosit pentru completarea agendei globaliste a finanțatorilor gen Soros- un nou marxism pe bani capitaliști. Într-un context politic bântuit de intrigi, trădări, mofturi și complicații, timpul românilor nu mai are răbdare și curge azi spre clarificările rapide: inclusiv pentru a se afla unde începe și unde se termină vigilența autorităților publice din România asupra unui controversat fenomen social local (“protestele” TFL) care, pentru unii este denumit “risc” iar pentru alții este prezentat “libertate de expresie”.
    ------------------------------
    Sursa:  http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-simbata-4-august-2018/
    http://www.cristoiublog.ro/gindul-de-simbata-4-august-2018/

    0 0





    Gabriel Oprea vine cu replica pentru toți contestatarii: 'Voi scrie noi pagini! Mergem cu Dumnezeu înainte!'

    Gabriel Oprea, președinte fondator UNPR, subiectul mai multor atacuri mediatice, a scris, pe Facebook, ''Adevărul despre Gabriel Oprea''. Oprea și-a prezentat CV-ul profesional, militar și politic și a anunțat că decizia de a reveni în politică e definitivă.

    ''Pentru ca sunt constant subiectul unor atacuri mediatice, pentru ca exista tot felul de informatii false si comentarii rau-voitoare referitoare la persoana mea, pentru ca unora le este teama ca pot coagula in jurul meu o forta care sa lupte pentru binele si pentru progresul Romaniei, vreau sa prezint, in randurile de mai jos, adevarul despre parcursul meu profesional, militar si politic.

    In 1980, am fost admis la Scola Militara de Ofițeri Activi Sibiu, secția Intendenta. In acea perioada, in scoala militara cel mai greu se intra la aviatie, intendenta și finante. Erau mai mult de 20 de candidati pe loc la fiecare dintre cele trei arme.

    In 1983, am finalizat cei trei ani de studiu cu cea mai mare medie din promotie si m-am situat pe locul al doilea dupa sustinerea examenului de stat. Asadar, in 1983 deveneam ofiter de intendenta - logistica militara.

    Am fost preocupat de pregatirea continua. Astfel ca, in anul 1985 am dat examen de admintere la faculatea de drept din cadrul Universitatii Bucuresti, unde erau inscrisi peste 25 de candidati pe loc. Am fost admis al treilea, cu media 9.75.

    Din 1990, am fost ofițer de justitie militara pana in anul 1993 cand am trecut in rezerva la cerere.
    In perioada 1993 – 2000 am fost asociat in mai multe firme comerciale.
    Vreme de sase luni, in 1997, am urmat cursurile Colegiului National de Aparare.
    In perioada 1999 – 2000, am fost director adjunct al Colegiului National de Aparare.
    Am fost avansat in rezerva la gradele de maior, locotenent-colonel si respectiv colonel, intre anii 1993 – 2000.

    Fiind director adjunct al Colegiului National de Aparare, in anul 2000 am fost decorat cu Ordinul National Steaua Romaniei în grad de Cavaler, acordat de catre presedintele Emil Constantinescu.

    In anul 2001 am devenit secretar de stat, Presedinte al Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, functie prevazuta cu gradul de general de trei stele. In perioada mandatului am fost activat cu gradul de colonel de justitie militara de catre ministrul apararii Mircea Pașcu si avansat la gradul de general de brigada cu o stea, de Ziua Nationala a Romaniei, la 1 decembrie 2001.

    In 2002, am fost numit, prin Hotarare a Guvernului, in functia de prefect al municipiului Bucuresti. In acelasi an, am fost decorat, de catre președintele Ion Iliescu, cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler.

    In iunie 2003, am fost numit in functia de ministru delegat pentru administratie publica si trecut in rezerva cu gradul de general-maior cu doua stele.

    In anul 2004, am intrat in politica si am fost ales vicepresedinte al PSD si presedintele organizatiei PSD Ilfov.

    La alegerile din 2004, am fost ales deputat PSD si desemnat membru al Comisiei Parlamentare Permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea Controlul Parlamentar asupra Activitatii SRI.

    In perioada 2006 – 2008, am condus Departamentul de aparare, ordine publica si siguranta nationala al PSD.

    In decembrie 2008, am fost ales, pentru al doilea mandat, deputat si Membru al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională a Camerei Deputaților.

    Am fost ministru al administratiei si internelor, din decembrie 2008 si pana in 13 ianuarie 2009, cand, in urma numirii lui Virgil Ardeleanu la sefia DGIPI – pentru ca il consideram un profesionist – conducerea PSD mi-a cerut demisia din functie. 

    Am demisionat din functia de ministru de interne, asa cum mi s-a cerut, am demisionat si din PSD, devenind parlamentar independent. Am fost urmat de senatorul Anghel Iordanescu si de primarul Neculai Ontanu, care au demisionat, la randul lor din PSD. Ulterior, am creat grupul parlamentarilor independeți care a ajuns sa numere 25 de parlamentari.

    In decembrie 2009 deveneam ministru al apararii nationale in Guvernul Boc, functie ocupata si in Guvernul Ungureanu, pana in mai 2012.

    La aparare si mai tarziu, la interne, am sprijinit din toata inima, moral si financiar, din surse proprii, vaduvele eroilor cazuti la datorie in teatrele de operatii, luptand pentru pacea lumii, pentru linistea noastra. Le-am asigurat acestor femei greu incercate un loc de munca sigur, stabil si am facilitat accesul urmasilor eroilor in institutiile de invatamant ale celor doua ministere, pentru ca acesti copii, ramasi fara un parinte, sa aiba un viitor linistit asigurat. 

    Tot la aparare, am considerat ca soldatii si gradatii voluntari merita sa devina profesionisti si sa aiba aceleasi drepturi cu ceilalti militari, inclusiv dupa iesirea din activitate. De aceea, am facut modificari importante de legislatie pentru ca ei sa beneficieze astazi de aceste drepturi asigurate. Cand am preluat mandatul de la aparare, soldatii si gradatii voluntari ieseau din sistem la 40 de ani. Prin modificarea Statutului, le-am redat acestor oameni demnitatea, transformandu-i din soldati si gradati voluntari in militari profesionisti si prelungind la 55 de ani varsta pana la care pot lucra in Armata, cu drept de pensie.

    Am fost inaintat la gradul de general-locotenent cu trei stele in rezerva si ulterior general cu patru stele in rezerva - onorific, de catre presedintele Traian Basescu.

    In anul 2010, am lansat Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei, partid pe care l-am condus, ca presedinte ales, pana in 2016.

    La alegerile din decembrie 2012 am fost ales Senator UNPR.

    Am detinut functia de viceprim-ministru pentru securitatea nationala, in perioada decembrie 2012 -2014, iar in perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015 - vicepremier pentru securitatea nationala si ministru de interne.

    In iunie si iulie 2015, am indeplinit functia de prim-ministru interimar.

    In aceasta perioada, am realizat, impreuna cu sindicatele din politie si armata, legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, pentru intregul sistem de aparare, ordine publica si siguranta nationala si am asigurat, prin masurile adoptate, drepturile pentru personalul militar si civil activ din toate institutiile din domeniu.

    In noiembrie 2015, am demisionat din guvern, in acelasi moment cu premierul Victor Ponta.
    Au urmat dosare politice pe numele meu.
    Un dosar legat de un accident in care, nevinovat fiind, am ajuns sa fiu singura persoana aflata pe bancheta din spate a unui automobil neimplicat in accident, trimisa vreodata in judecata pentru ucidere din culpa. Intr-un alt dosar politic, am fost acuzat pentru achizitionarea de catre DIPI a unui autoturism, la ministerul de interne.

    Pentru ca sunt militar, pentru ca am onoare, in acele circumstante in care eram acuzat, desi eram nevinovat, am ales sa demisionez din functia de senator, chiar daca Senatul a respins, in mod corect, cererea de incepere a urmaririi penale. Am demisionat atunci si din functia de presedinte al UNPR, pentru a nu periclita imaginea partidului pe care l-am creat.
    La Congresul UNPR, am fost ales presedinte fondator, pozitie pe care o detin si astazi.

    Am convingerea ca, impreuna cu romanii patrioti, cu cei din domeniul aparare, ordine publica si siguranta nationala, cu oamenii care iubesc aceasta tara la fel ca mine, voi scrie pagini noi in aceasta biografie, pe care o voi si publica, la momentul oportun. Mergem cu Dumnezeu inainte!'', a scris Gabriel Oprea pe pagina sa de Facebook.


    0 0




    Ce gândește un nou-născut. Am râs cu lacrimi. Citește până la final!



    Atunci când un copil mic plânge, uneori, e greu de înțeles ce nu-i place. Mamele împreună cu rudele,vin cu diferite soluții. Copilul însă plânge…Şi totul e pentru că adulții nu înțeleg limba copiilor. 

    “Ce oameni nebuni mă înconjoară. De douăzeci de zile vorbim în limbi diferite!
    Ieri, de exemplu, am făcut pipi, spatele îmi era umed. Noaptea. Îi strig că nu mă simt confortabil, iar ei..nu înțeleg! În loc să-mi ofere un scutec uscat, mi-au împins o suzetă în gură.
    De la ea nu mă simt mai uscat. Bineînțeles că am scuipat-o. Le explic mai departe despre pantalonii umezi. Ei nu înțeleg…

    Am făcut pipi!!! – le strig eu. Inutil.
    Şi ce-i cu faţa asta somnoroasă? Ce fel de “Probabil vrea să mănânce?” Vreau scutec uscat!!!
    Poate vorbesc prea încet? Trebuie să încerc mai tare. A-a-a-a!!! Deja trei feţe somnoroase sunt în jurul meu. Încearcă să înțeleagă.

    Cu siguranță sunt arabi sau mongoli. Le spun clar, în română, schimbați-mi scutecul! Iar ei din nou mi-au pus suzeta în gură…Voi creşte mare, le voi spune tot ce cred despre ei…

    Oh! S-a găsit unul inteligent. Spune că trebuie verificat scutecul. Hai, mai repede, atingeți-l veți rămâne șocați! Da, am avut dreptate.

    Brrr…e frig, îmbrăcați-mă mai repede. Hei, oameni, voi ce priviți acolo? Ah..mă admirați? Ok. Totuși într-un scutec cald e atât de bine.

    Aş vrea să mănânc ceva. Vreau să mănânc!!! Cum adică “A făcut pipi din nou?” Nu am cu ce. Repet pe silabe cu voce tare – “Nu am cu ce!”

    Stai, stai, nu scoate scutecul, de abia m-am încălzit. Eşti surprinsă? E gol?
    Din nou s-a găsit una inteligentă care spune: “Poate vrea mâncare?” Bravo femeie inteligentă!
    Mmm ce delicios e…Mă trage somnul. Să ațipesc un pic? Dă-mi suzeta. Su-ze-ta!!!

    Ohh, chiar şi cei mai nepricepuți au înțeles. Oamenii cresc şi asta e plăcut. Mâine mă voi trezi şi voi continua cu educația lor.
    Hrrr….

    Ce gandeste un bebelus la botez! O sa razi cu lacrimi. Povestea este geniala!


    Ora 14.00. Multa lume in casa. Mama s-a coafat, tata are un soi de servet verde legat de gat, cam ca babetica mea, dar mai ingust. Arata caraghios, am ras de el. Bietul tata, crede ca rad de fapt cu el. Oricum, suspect de multa agitatie. Presimt ca e in legatura cu mine. Ia sa stau treaz. Nu, mama, nu vreau sa dorm si nici sa mananc. Voi imi pregatiti ceva.

    Ora 15.00. Au mai venit si altii. Vorbesc tare, rad. Din cand in cand se apleaca si ma gadila. Asta-i un obicei tampit – ce, ne cunoastem? Pe voi va gadila necunoscutii in dormitor? Ia sa plang nitel, poate ma ia mama-n brate si scap. Deci trag aer in piept, deschid gura si…

    Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adica trebuie sa fi dormit, nu? ca acuma m-au trezit. Ce mitocani. Ba, dormeam, da? Ce ma trambalati atata? Na, ca acum a apucat-o pe mama cheful sa ma schimbe. Femeie, tu pe ce lume esti? Lasa-ma-n pace sa dorm! Ia sa tragem aer in piept.

    Ora 16.15. Credeti ca am chef de plimbare? Adica, zau, va imaginati ca asta vrea omu’ sambata dupa-amiaza pe la patru, sa se dea cu masina? Si acum ne si intoarcem, ca cica au uitat un certificat de nastere. Asta mi se pare o prostie – ce, aveti nevoie de dovezi ca m-am nascut? Nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeti? Vreau aaa-caaa-saaaa, la mine-n paaaat!

    Ora 16.30. Oooo, ce de luminite-n camera asta! Si ce tavan inalt! Miroase cam naspa, n-ar strica o curatenie generala, dar daca n-au ferestre, nici n-ai ce sa speri. Uite-i si pe tipii astia, umbla-n rochii aurii cu maneci negre, doi barbosi. Na, ca unul a pus mana pe mine – ia gheara, ba naspetule, ce-i cu manierele astea?

    Ora 16.40. Canta – sau asa cred ei. Mama e Carmina Burana pe langa astia. Aloouu, ma blues brothers, mai incet ca nu ma mai aud gandind! Ma tine-n brate o tanti, habar n-am cine e aia, rag de mama focului, e cam multa lume in spate, e si o oala mare in stanga, o masa. Cred ca astia vor sa ma manance. Bai, trebuie sa scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cat mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!

    Ora 16.50. Urlu in continuare. Pan-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, in loc sa ma scape din beleaua asta ingrozitoare (in care tot ea m-a bagat, daca e sa ma gandesc), a vent sa-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mama, ca am nevoie acum? Ia-ma de-aici, nu-i vezi p-astia ce-mi pregatesc? Ce tradatoare. Nu m-as fi asteptat la asa ceva tocmai din partea ei.

    Niciodata sa nu pui aceste nume copiilor tai, la botez

    Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot in spatele barbosilor stau. Aia fac vrajitorii peste cartea de bucate, lumea ii aproba cu gesturi stranii. In oala aia e apa, m-am prins. Nu vad de-aici daca e vreun morcov si niscaiva pastarnac inauntru, dar n-am nicio-ndoiala. Cred ca ma fac ciorba. Am incurcat-o rau de tot. Cred c-am si ragusit, dar nu ma las – cineva trebuie sa ma salveze si pe mine. Cineva, oricine, ajutor!

    Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu ma pacalesti.
    Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere si cu bombe. Am tacut, fazanul crede ca datorita lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar imi conserv puterile magice. Cand or vrea sa m-arunce-n oala, o sa-mi iau zborul si-o sa le dau cu tifla din turla. Roadeti-va unghiile, na, canibalilor.

    Ora 17.15. Gata, pan-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masa, m-au dezbracat. Pentru o clipa am ajuns pe burta, dar puterile magice n-au actionat, n-am putut s-o sterg, desi am incercat. Acum m-a luat barbosul nr. 1 si ma duce spre oala. Acum, ajutor, acum! Ba, nu ma baga-nauntru, ba, stai asa.

    Ora 17.15. WHOA! S-a razgandit, uite-l ca ma scoate. Stai sa tip.
    Ora 17.15. Nu, iar ma baga-n oala. Ma, nebunule, termina!
    Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu stiu daca vrea sa ma inece pe bune, ca ma tine de nas si gura. Poate vrea sa ma sufoce? Ma desteptule, tu respiri cumva prin alte gauri?
    Ora 17.15. Daca mai face asta inca o data, pe bune daca nu fac si eu ceva pe el. Macar atat. Ia, ca ma tine deasupra oalei, sa ma scurg. Ce inapoiati. De prosoape n-ati auzit?

    Ora 17.20. Credeam c-am scapat, ca s-au indurat… M-au luat de la oloi, m-au imbracat la loc, dar m-au dat si cu ulei si tot lui nenea ala m-au livrat si ala merge cu barbosii intr-o camera secreta. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorba. Unde duceti voi copiii mici, ma nenorocitilor? Ia sa urlu un pic, poate atrag atentia cuiva, desi astia-s clar vorbiti intre ei.. Las’ ca scap eu si va dau pe mana Politiei!

    Ora 17.25. Nu trebuia sa urlu. Mi-au bagat pe gat droguri cu lingurita. Se-nvarte tot, ma tin de barbie sa-nghit. Am reusit sa scuip un pic, dar barbosul s-a ferit, e clar ca are experienta, pezevenghiul. In schimb, fraierul care ma tine strans in brate e incepator. Acum are o amintire de la mine, pe rever.
    Ora 17.30. Dhhroglgul ala isssi mmfaseee emfectul. Mmmmhhhmmm. Mi-e somn. Tu, trecatorule, daca citesti asta, sa stii ca m-am luptat ca un barbat si-am fost invins miseleste. Adio, si sa va stau in gat.

    Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, intreg… Nu stiu cum am scapat, dar inca un botez nu mai suport. Bai, desteptilor, sper ca nu va mai vine vreo idee saptamana viitoare.
    Femeie, ia scoate sutienul si fa-te-ncoa. N-am uitat ca m-ai tradat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.
    ------------------------------------
     Circula pe net.... 


    -----------------------------------------
    Cititi si aici: 


    Dialog între doi gemeni nenăscuţi. Ora de meditatie. Reflectii... asupra vietii si a mortii. UPDATE. 


    0 0

     

    Pregătiri în Orașul Unirii pentru parada de 1 Decembrie. TVR este partener oficial al evenimentelor dedicate Zilei Naționale a României

    Aproape 2 mii de militari și 180 de autovehicule vor defila pe 1 Decembrie la Alba Iulia. Transportoare blindate, autospeciale de intervenție și lansatoare de rachete, elicoptere și avioane de vânătoare vor trece prin fața zecilor de mii de oameni care vor ajunge în orașul Unirii.



    La Alba Iulia au venit militari și au fost aduse echipamente din toate colțurile țării. La miezul zilei s-au aliniat în apropierea Bulevardului 1 Decembrie,  pe care se va desfășura defilarea.
    Zeci de localnici au asistat la repetiții.

    Pe 1 Decembrie, vor deschide parada plutoanele de militari, urmate de mașinile de luptă și de autospecialele Ministerului de Interne.

    Aproape 100.000 de români sunt așteptați să marcheze Centenarul României în Capitala Marii Uniri.

    Românii vor putea urmări spectaculoasa paradă de la Alba Iulia la TVR. Televiziunea Publică va transmite ceremoniile de la Arcul de Triumf din Capitală și de la  Focșani.


    Toate posturile de televiziune vor transmite imaginile filmate şi transmise de Televiziunea Națională.


    TVR este partener oficial al evenimentelor.

    Sursa:  http://stiri.tvr.ro/pregatiri-in-ora--ul-unirii-pentru-parada-de-1-decembrie--tvr-este-partener-oficial-al-evenimentelor-dedicate-zilei-na--ionale-a-romaniei_838816.html#view

older | 1 | .... | 39 | 40 | (Page 41)