Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Showcase


Channel Catalog


Channel Description:

blogul care calca pe nervii multora|puncteaza si subliniaza esentialul|un blog cu subiecte fierbinti... de prin presa... adunate! Nu pot ramane indiferent... cand ţara fierbe!Subiectul fierbinte al zilei, vazut de mine!

older | 1 | .... | 18 | 19 | (Page 20) | 21 | 22 | .... | 41 | newer

    0 0


    Despre actul de la 23 august 1944 din România,s-a scris foarte mult,dar s-au ascuns,cu destula abilitate,poporului român,unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România.

    S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora.

    Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pâna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a
     
    13 iunie 1944
    1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin "Poarta Iasiului"
     
    Anul 1942 aduce schimbari importante în situatia de pe front. Este smulsa initiativa strategica din mâna Germaniei de catre coalitia Natiunilor Unite. Între 23 octombrie si 3 noiembrie 1942, este înfrânta armata germana din nordul Africii în batalia de la El Alemain; între 12 si 18 ianuarie 1943, armatele sovietice strapung blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acelasi an,
    capituleaza armatele germano-române la Stalingrad. Înfrângerile acestea i-au dat certitudine Maresalului Antonescu ca Germania a pierdut razboiul. Înca din noiembrie 1942, în trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o întrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: "Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram sa nu îl pierdem pe al nostru". Demersurile facute de Antonescu vin sa confirme aceasta îngrijorare si preocupare.
     
    Barbu Stirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond
    Înca din februarie 1943, Maresalul Antonescu îi propune lui Mussolini iesirea comuna din razboi, iar în septembrie 1943 încep negocieri secrete pentru încheierea unui armistitiu cu anglo-americanii; mai au loc în octombrie, acelasi an, la Lisabona, încercari de armistitiu cu englezii; este abordat în acest scop inclusiv Suveranul Pontif. Dupa întrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine în România, împreuna cu alti doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari între aliati si Bucuresti. Acesta este prins la parasutare si instalat, în Bucuresti, într-un apartament al Jandarmeriei la ultimul etaj.
     
    Ca urmare a parasutarii colonelului De Castelaine în România, principele Barbu Stirbei este trimis în cel mai mare secret la Cairo, sub numele de BOND, cu un pasaport dat de Antonescu, dar la Istanbul este demascat nemtilor de catre englezi, care nu erau pentru iesirea României din Axa. Churchill miza pe faptul ca germanii si românii vor temporiza înaintarea rusilor spre Europa, iar o debarcare anglo-americana în Balcani ar taia drumul rusilor spre Europa. La acest plan s-a opus presedintele american Roosevelt.
     
    La sprijinirea razboiului antisovietic au contribuit si cererile americane, din ianuarie 1943, reluate în ianuarie 1944, adresate tarilor Axei, inclusiv României, de capitulare neconditionata, cereri prezentate si în negocierile de armistitiu de la Cairo, din martie 1944, respinse atât de catre guvernul Antonescu, cât si de opozitia Maniu-Bratianu, fapt ce a dus la prelungirea razboiului cu peste un an. Churchill urmarea o politica în doi cu SUA, iar Roosevelt voia o politica în patru si lichidarea Imperiului Britanic. O problema ridicata de catre partea româna la negocierile de la Cairo si respinsa de catre anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, rapita de catre Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat ca aceasta problema va face obiectul negocierilor la Conferinta de Pace, dupa terminarea razboiului. Deoarece partea româna nu avea nici o garantie ca anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea.
     
    Rusii îsi urmareau, si ei, cu destula abilitate interesele. Înca din octombrie 1943, la Conferinta ministrilor de externe de la Moscova si apoi la Conferinta de la Teheran a sefilor de state din URSS, SUA si Anglia, Molotov, ministrul de externe al URSS, a afirmat ca "singurul om ce poate face o atare schimbare de front în România este Maresalul Antonescu". Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cunostinta lui Dulles ca "participarea României la razboi nu mai e decât simbolica. A rupe cu acest simbol, înseamna a expune România celor mai grave represalii. Asta nu e cu putinta decât în cazul unei debarcari aliate". Cu acest prilej, el insista asupra inoportunitatii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantitati de cereale si de un milion de soldati înarmati. "Numai guvernul de azi poate refuza nemtilor aceste rezerve pretioase. În ziua când Maresalul ar disparea, nemtii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar aseza slugi politice, probabil chiar pe fostii legionari, care ar suprima pe toti antonistii si pe toti rezistentii, adica toata elita româneasca". Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur si de cereale nu au fost luate de catre nemti, ci de rusi, iar milionul de ostasi, din cauza complotului Palatului Regal si a grupului de complotisti - Bodnaras, Damaceanu, Aldea, Racovita - a fost dezarmat, circa 175 de mii dintre ei au luat drumul lagarelor sovietice, iar "Poarta Iasiului" a fost deschisa fara lupte trupelor sovietice.
     
    Roosevelt sustine capitularea neconditionata
     
    În negocierile de armistitiu de la Cairo, a iesit în evidenta faptul ca între Departamentul de Stat al SUA, reprezentatii militari si presedintele american Roosevelt existau serioase divergente de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentantii militari, a salutat propunerile românesti de armistitiu aratând ca "noi credem ca ei singuri (românii) trebuie sa decida daca vor o lovitura de stat a lui Maniu sau iesirea din Axa o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoastem ca, daca el, Maresalul Antonescu, vrea si este hotarât sa o faca, numai el are mijloacele necesare si cele mai mari sanse de succes. Autoritatile americane considera actiunea României de o importanta exceptionala. Ea (România) trebuie sa aiba statut de cobeligeranta si trebuie sa actioneze cât mai repede". Dar Roosevelt ramânea neclintit în actiunea de capitulare neconditionata.

     Sunt multe întrebari care s-ar putea pune acum, dupa mai bine de o jumatate de secol de la eveniment:

     De ce acest armistitiu nu a fost facut?
    Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabila a razboiului, cu cel putin un an si chiar câstigarea lui atunci?
    De ce a fost arestat seful suprem al armatei care putea obtine schimbarea de front si acordarea statutului de cobeligeranta României?
    Cum de s-a putut ordona de catre regele Mihai dezarmarea armatei si încetarea focului înaintea semnarii oricarui document de armistitiu? s.a.
    Opozitia din România - Maniu si Bratianu - au colaborat strâns cu Antonescu la toate negocierile de armistitiu în vederea iesirii României din razboi alaturi de Axa, se informau si se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Antonescu a propus chiar sa abandoneze puterea daca aliatii prefera sa negocieze cu opozitia româna. Guvernul sovietic a raspuns, prin consilierul Semionov, categoric la discutiile dintre putere si opozitie: "Noi, rusii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al României si suntem gata sa-l ajutam sa elibereze tara de germani", iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi aliati, s-a pronuntat categoric: "El prefera negocieri cu Maresalul Antonescu si nu cu trimisii Regelui".
     
    Stockholm: primele negocieri cu URSS si unele avantaje
     
    Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza pozitiei rigide a SUA (care cereau capitularea neconditionata), cât si din cauza unor tratate încheiate anterior cu URSS pentru crearea de zone de influenta sovietica din Balcani, inclusiv în România, guvernul Antonescu începe negocierile de armistitiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, în decembrie 1943. În vederea asigurarii succesului acestei actiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbari diplomatice în capitalele susceptibile de a oferi posibilitati de contacte si de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil - la Helsinki si Fred Nanu - la Stockholm, ca ministrii plenipotentiali.

     La Stockholm, F. Nanu este contactat de catre rusi în vederea negocierilor de armistitiu.
    Contactul, discutiile si negocierile din capitala suedeza se concretizeaza prin formularea unor conditii precise de armistitiu si nu de capitulare neconditionata, cum ceruse Roosevelt la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, URSS considera Dictatul de la Viena nul si neavenit, iar Transilvania va reveni în întregime României. În forma sa finala, proiectul de armistitiu cu URSS de la Stockholm continea urmatoarele conditii:
     
    1. Trupele române de pe front, fie se predau rusilor, fie vor ataca trupele germane. Rusii se obligau sa le aprovizioneze cu armament si alte materiale necesare si sa ramâna la dispozitia lui Antonescu si Maniu pentru a restabili independenta si suveranitatea României;2. Rusii accepta ca România sa dea un ultimatum de 15 zile Germaniei, pentru a-i parasi teritoriul înainte de a-i declara razboi. În cazul retragerii trupelor germane, România poate ramâne neutra;
    3. Arbitrajul de la Viena este nul si neavenit. Transilvania revine la patria-mama în totalitate;
    4. Rusii se multumesc numai cu o fâsie de trecere în nordul tarii, iar guvernul român poate sa-si exercite functiile într-o parte a tarii neocupata de armatele sovietice.
     
    Conditiile de armistitiu negociate la Stockholm cu rusii, desi mai mult avantajoase pentru România, fata de cele de la Cairo, implicau recunoasterea anexarii Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Rusia.

     În paralel cu nogocierile de armistitiu de la Stockholm si Cairo si cu urzicarea complotului regal, privitor la tratativele de armistitiu de la Stockholm, prin trimisii regelui, se duceau tratative si de catre Partidul Comunist de scoatere a României din razboiul antisovietic. Oricât s-ar nega sau subestima azi, PCR a jucat un rol important în complotul de la Palatul Regal si în tradarea de la Iasi, dar si în desfasurarea ulterioara a evenimentelor declansate la 23 august 1944.
     
    Barbu Stirbei îl gazduieste pe Bodnaras
     
    Dupa parasutarea lui Emil Bodnaras în România, în primavara anului 1944, au avut loc frecvente întâlniri între cercurile Palatului si delegatii PCR. Printul Stirbei i-a acordat chiar gazduire lui Emil Bodnaras dupa  parasutare. În noaptea de 13/14 iunie 1944, are loc o întâlnire conspirativa (ultima) a reprezentantilor PCR, Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, cu reprezentantii Palatului Regal si ai armatei: generalii Constantin Sanatescu, Aurel Aldea si Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Damaceanu, Ioan Mocsony Stârcea, Mircea Ioanitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. Cu acest prilej, Emil Bodnaras a criticat orientarea cercurilor palatului de a reduce actiunea de rasturnare a lui Antonescu la o simpla lovitura de palat înfaptuita de un grup de persoane si de a evita o participare mai larga a maselor la lupta. Emil Bodnaras a prezentat în final planul Partidului Comunist care prevedea:
    a) rasturnarea prin forta a dictaturii militaro-fasciste;
    b) scoaterea tarii din razboiul hitlerist;
    c) întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
     
    Dupa vii discutii, cei prezenti au aprobat planul elaborat de catre PCR. Un fapt care spune multe: la 15 iunie, deci a doua zi, Regele a aprobat acest plan. Pentru pregatirea actiunii armate, a fost creat si un comitet militar din care au facut parte: generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu Rascanu si colonelul Dumitru Damaceanu.
     
    Regele se împotrivea armistitiului negociat de guvern cu rusii. Pozitia lui fata de armistitiu rezulta clar dintr-o declaratie facuta lui Gheorghe Bratianu: "Daca îl lasam pe Antonescu sa faca singur armistitiul, ne va tine sub papuc". Cu acest prilej, l-a sfatuit pe Bratianu sa se retraga de la orice actiune cu Antonescu. În acest spirit a actionat si Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, si la vârsta de 80 de ani, îsi facea un titlu de "glorie" din misiunea ce i-a dat-o Regele de a sabota tratativele de armistitiu româno-sovietice.
     
    Consfatuire tainica la Palat, pentru Planul "Poarta Iasiului"
     
    O problema ignorata pâna acum de istorici priveste deschiderea frontului de la Iasi la 20 august 1944. Dupa plecarea participantilor de la consfatuirea cu comunistii din 13/14 iunie 1944, au mai ramas în incinta pentru o "consfatuire de rutina" Emil Bodnaras si Dumitru Damaceanu care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlaturarii lui Antonescu si pentru a grabi iesirea României din razboi, un segment de front de la Iasi, denumit conspirativ "Poarta Iasiului" sa fie deschis din punct de vedere militar la o anumita data. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi, aparat de C. 5 A. român din A. IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietica sa fie anuntata. Pe lânga cei stabiliti sa faca parte din comitetul militar, au mai fost cooptati în conjuratie generalul Aldea, maresal al Palatului si generalul Mihai Racovita, comandantul A. IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neamt.
     
    În legatura cu situatia frontului din Moldova, trebuie facuta urmatoarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german "Ucraina Sud", comandant general-colonel Hans Friesner. Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierduta de armata germana, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins granita de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la Pascani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trece peste Prut si ajunge la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagra.
     
    Armata a IV-a româna, comandant General de C.A. Mihai Racovita, se apara pe linia est Carpati pe râul Siret si, pâna la sud de Dubosari, pe Nistru. Armata a IV-a româna avea în compunere C. 1, 5, 6, 7 A. si C. 57 A. german si împreuna cu Armata a 8-a germana facea parte din Grupul de Armate "General Wohler".
     
    Bodnaras îl anunta pe Stalin sa se pregateasca pentru 20 august

    La flancul drept, pe Nistru, se apara Armata a III-a româna cu C. 2 si 3 A. române, C. 29 si 72 A. germane si Cdm. 110. Împreuna cu Armata a 6-a germana constituiau Grupul de Armate "General Dumitrescu". Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai si iunie 1944 ale trupelor sovietice.
     
    La începutul lunii iulie 1944, o vizita discreta la Iasi a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racovita, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaras-Damaceanu pentru deschiderea frontului în "Poarta Iasiului", iar la sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaras i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programata a frontului; zona deschiderii; data prevazuta - 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia si transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul stabilit.
     
    Ofensiva sovietica a început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din "Poarta Iasiului" s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iasi, depasind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere dezordonata. Maresalul Antonescu a facut o scurta vizita de inspectie pe front în perioada 20-21 august 1944 si a constatat dezorganizarea frontului si începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât ca oricând sa semneze armistitiul cu rusii.
     
    Antonescu - arestat chiar în Palatul Regal
     
    În dimineata zilei de 23 august 1944, Antonescu astepta raspunsul de la Stockholm,  pentru a semna armistitiul cu URSS. În asteptarea raspunsului, el a cerut scrisori de la Maniu si Bratianu, pentru sustinerea armistitiului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietica la propunerile românesti de armistitiu. Telegrama în loc sa-i fie înmânata lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buzesti, participant la conjuratie, o înmâneaza Regelui. În situatia data, Regele, fara sa vorbeasca despre telegrama si implicat în complot alaturi de comunisti, le comunica lui Maniu si Bratianu ca va intra în actiune si va face singur armistitiul, fiind satul de tutela lui Antonescu. Desi Maresalul Antonescu nu a primit telegrama asteptata, a mers totusi la Palat si acolo... a fost arestat.
     
    Ca Antonescu era hotarât sa încheie armistitiul cu URSS rezulta si din faptul ca în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucuresti, Clodius, si în prezenta generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunostinta ca România a cerut armistitiul.
     
    Armistitiul sovietic cu România era o necesitate si pentru Rusia. Pozitiile întarite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) si pe care trupele se aflau si la data de 20 august, ca si existenta în spatele frontului, la nici 200 km  a unui aliniament puternic fortificat - linia Focsani-Namoloasa-Galati - prezenta pericolul transformarii României într-un teatru de razboi. De aceea, toti factorii interesati în destinul României, inclusiv Rusia, careia o rezistenta pe linia de fortificatii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesara iesirea tarii din razboi prin încheierea unui armistitiu. Prin tradarea de la Iasi, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a cazut fulgerator, zadarnicindu-se si organizarea unei rezistente pe linii de fortificatii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mars prin Moldova, deoarece nu au întîmpinat nici o rezistenta, se aflau la 60 km de Focsani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificatii.
     
    Regele ordona încetarea focului înaintea semnarii Armistitiului
    La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Asa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietica, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.
     
    Armistitiul se semneaza abia pe 12 septembrie
     
    Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca "act de înalta tradare", iar altii ca "grava eroare politica". Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singura.
     
    Capitularea neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei fasciste.
    În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin "armistitiu" dictat de Moscova.

     Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.
     
    "Antonescu reprezinta România, voi - pe nimeni"
     
    Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este si raspunsul dat de Molotov lui Lucretiu Patrascanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia româna pentru semnarea armistitiului. Când Patrascanu a întrebat de ce conditiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: "Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni".
     
    Dar orice tradare se plateste scump, iar pretul tradarii a venit destul de repede. Primii care l-au simtit au fost generalii M. Racovita si Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea - sef al Marelui Stat Major si ambii facusera parte din comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii "Portii Iasilor".
     
    Catre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartita la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor doi militari au fost serios stirbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi, atât generalul Racovita, cât si generalul Aldea, sunt întemnitati, primul la închisoarea din Sighet, unde moare în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde moare în 1949.
     
    20 august 1944
    2. Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajutat de acelasi Bodnaras, evadeaza de la Tîrgu-Jiu
                                                                                                                          Sorin Oane
    Între 1-19 august 1944, Ion Antonescu s-a odihnit la Olanesti-Vîlcea. Sederea aceasta îndelungata a fost interpretata de oamenii politici ai vremii ca un fel de... abdicare, caci, în timp ce evenimente foarte importante se petreceau pe front, Antonescu îsi permitea sa fie departe de acestea si de problemele acestuia. Sederea aceasta, de aproape trei saptamîni, a fost întrerupta doar pentru doua zile, caci, la 5 august 1944, maresalul s-a întîlnit pentru ultima oara cu Hitler, la Rastenburg. Dar, în timp ce Ion Antonescu se odihnea în statiunea vîlceana, din lagarul de la Tîrgu Jiu evadau Gheorghe Gheorghiu-Dej, împreuna cu Ion Vidrascu, iar din lagarul de la Tîrgu Carbunesti evadau alte 15 persoane, printre care Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici.
     
    Bodnaras netezeste terenul, eliminându-l pe Foris
    Dej fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru participarea sa la actiunile de la Grivita din 1933; desi slab pregatit în teoria stalinist-comunista, era un bun organizator si se bucura de mare autoritate si influenta printre comunistii români. El era, practic, seful comunistilor români în 1944. Tocmai scapase de grija anihilarii secretarului P.C.R. în functie, Stefan Foris. Acest lucru fusese realizat de Emil Bodnaras la 4 aprilie 1944, de unul singur, Foris, ca si ajutoarele lui imediate acceptînd, ca hipnotizati, mazilirea.
     
    A fost apoi "autonumita" o conducere provizorie, formata din Emil Bodnaras, Iosif Ranghet si Constantin Pîrvulescu, ultimul fiind formal si secretar general. Evadarea lui Dej, departe de a fi o piesa din angrenajul loviturii de stat la care participau si comunistii, era mai curînd punctul final al luptei dintre "gruparea din închisori" si "gruparea interna, dar ramasa în libertate", din cadrul Partidului Comunist. Comunistii din lagarul de la Tîrgu Jiu erau la curent cu evenimentele politice si militare care se petreceau atunci, datorita unui sistem de corespondenta cifrata si întîlniri secrete. Sub dusumeaua uneia din camerele lagarului, era tinut un aparat de radio, ale carui piese fusesera introduse în lagar ascunse în bucati de sapun.
     
    Doua persoane au jucat un rol esential în aceasta actiune: Mihail Rosianu si Ion Gheorghe Maurer. Mihail Rosianu era secretarul Comitetului regional P.C.R. Oltenia. El a fost si cel care a lansat versiunea oficiala a întîmplarii, într-un articol din "Scînteia", în august 1964, la aniversarea a 20 de ani de la eveniment. El sustinea ca evadarea activului de partid aflat în lagarul de la Tîrgu Jiu devenise o conditie esentiala a desavîrsirii actiunilor politice, în vederea declansarii loviturii de stat de la 23 august 1944.
     
    O data iesiti din lagare, ei urmau sa preia conducerea organizatiilor de partid din principalele centre ale tarii si sa organizeze grupe de partizani si formatiuni patriotice de lupta. Evident ca articolul lui Rosianu avea scop propagandistic, el încercînd sa întareasca astfel opinia dupa care comunistii au fost realizatorii actului de la 23 august 1944. Si asta cu atît mai mult cu cît ne aflam în climatul de dupa "Declaratia din aprilie 1964" si eliberarea detinutilor politici, dintre care unii cunoscusera îndeaproape "contributia" comunistilor la realizarea loviturii de stat din 23 august 1944.
     
    Maurer - însarcinat sa conduca operatiunea evadarii
     
    În articol, Rosianu mai sustinea si ideea ca lui i-au încredintat Bodnaras, Ranghet si Pîrvulescu misiunea organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la Tîrgu Jiu si apoi, pe grupe, a altor tovarasi. De fapt, Rosianu spune un neadevar. Nu el a fost "vioara întîi"în acest plan, ci Ion Gheorghe Maurer.
     
    Avocat al cauzei comuniste în cîteva procese interbelice (inclusiv al Anei Pauker din 1936), Maurer aderase la comunism din motive intelectuale, se pare, înca din 1936. Maurer a lasat si el un referat despre eveniment, nedatat însa, în care povesteste versiunea lui despre evadarea lui Dej. El se întîlnise cu acesta în 1942, în lagarul de la Tîrgu Jiu. Dar în 1943, Maurer este eliberat si, mobilizat în armata, pleaca pe front în Crimeea. S-a întors în luna mai 1944. Primeste doua luni de concediu. Acum practic se ia hotarîrea evadarii lui Dej. Lui Maurer, partidul i-a pus la dispozitie o masina Packard, o casa la Craiova (la Manole Bodnaras), de unde trebuia sa conduca operatiunea, si o suma de bani. A primit si un ajutor, anume pe vîlceanul Mihail Rosianu care cunostea foarte bine zona.
    De fapt au fost alcatuite mai multe planuri de evadare. Bodnaras ar fi încercat chiar eliberarea lui Dej pe cale legala, dar nu s-a putut.
     
    Initial s-a planuit evadarea lui Dej de la manastirea Tismana, unde Dej trebuia sa fie trimis la lucru, împreuna cu alti detinuti politici. Dar Tismana era întesata de politisti si jandarmi, caci manastirea servea drept adapost tezaurului Bancii Nationale. În final, Dej nu a mai fost inclus în lotul trimis la Tismana. S-a încercat si varianta evadarii de la Tîrgu Carbunesti. Dar acolo a fost trimisa o grupa de 15 oameni, în frunte cu Gheorghe Apostol. A fost luata apoi decizia organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej, chiar din lagarul de la Tîrgu Jiu. Dej a fost înstiintat de plan prin "tovarasul Krug", care lucra la atelierul de tîmplarie al lagarului si care avea posibilitatea de a iesi în oras. Ultimele detalii le afla pe 31 iulie 1944, la Tîrgu Jiu, chiar de la Rosianu, cu care s-a întîlnit pe un santier de constructii, unde Dej, adus sub paza, era pus sa faca o instalatie electrica.
     
    Maurer si Rosianu - în uniforme militare, spre Tîrgu Jiu
     
    Rosianu stabileste mai întîi o serie de case conspirative, în locuri cît mai retrase, departe de soselele principale. Asemenea adaposturi au fost gasite în unele sate din nordul judetelor Gorj si Vîlcea. Vor fi folosite, ulterior, doar casele conspirative din Vîlcea. Au fost instruite calauze, astfel ca sa cunoasca amanuntit drumul de la Tîrgu Jiu pîna la fiecare dintre case, mergînd cît mai ferit, numai pe drumuri marginase si poteci de padure. În lagarul de la Tîrgu Jiu, Gheorghiu-Dej a pregatit un grup de 38 de detinuti pentru evadare, împartit în sapte loturi.
     
    Sarcina de a-i conduce pe tovarasi de la iesirea din lagar pîna la locul unde urma sa-i astepte masina care trebuia sa-i duca la prima casa conspirativa a fost încredintata lui Ion Pripasu. Acesta era gardian public si pazea un depozit militar aflat în dispersare la Tîrgu Jiu. Putea deci trece, fara a trezi banuieli, pe lînga obiectivele pazite de militari în jurul lagarului. Pripasu si Rosianu au ales cel mai bun loc pentru realizarea planului de evadare: acesta era în dreptul cimitirului care era despartit de gardul de sîrma ghimpata al lagarului printr-un teren semanat cu porumb. Locul de întîlnire dintre evadati si Pripasu trebuia sa fie mormîntul lui Grigore Iunian.
     
    Dar partidul nu a mai putut sa-i dea lui Maurer masina promisa. De la Craiova, acesta nu putea nici închiria si nici cumpara una, pentru a nu atrage atentia autoritatilor. Solutia a fost cea a "reconstituirii" unei masini, din Citroenul vechi, dat la reforma, care avea însa multe piese lipsa, a unui comunist craiovean, Mihai Dugaesescu.
     
    12 august - evadarea
    Evadarea a fost fixata pentru data de 12 august, între orele 21-23. În dupa-amiaza acelei zile, Maurer si Rosianu, în uniforme militare, au pornit din Craiova spre Tîrgu Jiu, în Citroenul vechi al lui Dugaesescu, dar care fusese reparat pe ascuns de cîtiva mecanici de la Flotila 3 de aviatie Craiova (Victor Tudosiu, Mihai Muscalu), sub supravegherea lui Manole Bodnaras, concentrat aici ca subofiter, dar care raspundea de adunarea armamentului necesar formatiunilor patriotice din oras. Pe drum, masina a avut cinci pene de cauciuc! Soferul masinii, chiar proprietarul ei, Mihai Dugaesescu, a schimbat cauciucurile, dar cei trei au ajuns la locul de întîlnire de la Tîrgu Jiu abia la ora 1,30 (noaptea), unde n-au mai gasit pe nimeni.
     
    Între timp, evadarea avusese loc, conform planului stabilit. Înainte de despartire, Gheorghiu-Dej a dat îndrumari lui Chivu Stoica, ramas în fruntea organizatiei de partid din lagar. La ora fixata, 21,00, cînd stiau ca se schimba santinelele, pe sub gardul de sîrma s-au strecurat doi oameni. Primul a iesit Ion Vidrascu, caruia organizatia de partid din lagar îi încredintase misiunea de a veghea asupra vietii lui Gheorghiu-Dej. Apoi a iesit Gheorghiu-Dej. Pripasu îi astepta. Dupa schimbul de parole, au iesit prin poarta de fier din fundul cimitirului si au trecut si de santinelele din fata cimitirului si a manutantei. Traversînd drumul, au ajuns în parc, lînga "Coloana fara sfîrsit" a lui Brîncusi, unde trebuia sa vina masina. Dupa circa doua ore de asteptare, au mers la depozitul lui Pripasu, unde, în jurul orei 2 noaptea, s-au întîlnit cu Rosianu, Maurer si Dugaesescu. Dej si Vidrascu au primit haine militare si acte de identitate fabricate de partid.
     
    Un membru PNT îl gazduieste pe Dej
     
    Prima casa conspirativa folosita de fugari a fost la Milostea, comuna Slatioara (Vîlcea), la Constantin Tundrea (membru P.N.T.), aflata într-un zavoi pe malul rîului Tarîia. Fugarii au ajuns aici în jurul orei 9,30. De aici, pe la ora 21,30, cu ajutorul învatatorului Ionita Barbulescu, evadatii au ajuns noaptea, pe poteci nu prea umblate, în comuna Vaideeni.
     
    20 de ani mai tîrziu, Barbulescu a evocat acest moment: "L-am întîmpinat în comuna Milostea. Trupul sau era istovit de anii petrecuti în temnita crîncena. Din prima clipa însa, am simtit, ceea ce m-a impresionat puternic, taria neobisnuita a acestui om, curajul si hotarîrea sa. Chipul palid era dominat de ochii negri, atît de expresivi care îsi dezvaluiau clarviziunea si optimismul conducatorului. Din Milostea am plecat în miez de noapte.Un drum anevoios peste vai si dealuri. Plouase toata ziua. Pamîntul era clisos, îndaratnic.
     
    Am strabatut, nu fara peripetii, paduri de stejari si mestecanisuri, traversînd cu greu Cerna, Recea si Luncavatul, ape revarsate peste albia lor. Ne strecuram în tacere, încordati, adapostiti de întuneric. Astazi ma gîndesc ca era un drum simbolic, prin hatisuri, de la întuneric la lumina. Doar cîteva ceasuri am fost alaturi de tovarasul Gheorghiu-Dej. Destul însa pentru a fi simtit din plin, într-un episod hotarîtor ca acesta, neînfricarea si dîrzenia în atingerea tintei propuse, acea atentie si dragoste fata de tovarasi, care au facut din el conducatorul cel mai iubit al clasei muncitoare". Este clar ca ne aflam, mai curînd decît în fata unei rememorari, în cea a unei evocari "mitologice"în care persoana lui Dej apare ca exemplu moral de lupta si de viata pentru noile generatii. Este simpatic modul în care Barbulescu a "intuit" imediat pe noul conducator al tarii. Evocarea lui Barbulescu era mai curînd o formula de "eroizare" si de "nemurire" a conducatorului decît o aducere aminte.
     
    În cimitirul comunei Vaideeni, îi astepta o alta calauza, Ion Simionescu, cu care fugarii au mers tot pe un drum ferit, în comuna Rîmesti. Aici, cu spatele spre padurea Magurilor, într-o livada, era casa învatatoarei Maria Ionescu. Aceasta femeie i-a gazduit pe evadati 10 zile. Sotul învatatoarei, Dumitru Ionescu, la rîndul lui tot învatator, lipsea, fiind concentrat în armata. Între timp, a fost organizata evadarea de la Tîrgu Carbunesti a 15 internati politici, în frunte cu Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici - trei grupe de cîte 5, dinainte organizate. Rosianu îmbatase santinela si cei 15 au reusit sa fuga, continuînd apoi drumul spre libertate pe cont propriu.
     
    Abia la 17 august, deci dupa patru zile, comandantul lagarului Tîrgu Jiu, Siguranta, si Jandarmeria, si-au dat seama de evadarea lui Gheorghiu-Dej. S-a dat alarma, dar era prea tîrziu. Pe 17 august, la Rîmesti, a sosit si Rosianu, iar pe 22 august s-a pornit apoi spre Bucuresti. S-au mai facut însa cîteva popasuri: mai întîi la Barbatesti, la locuinta avocatului Petrisor Iliescu (care le-a pus la dispozitie si masina lui personala), si apoi la casa parohiala din Rîmnicu Vîlcea, strada Emil Avramescu nr. 1, a preotului Ion Marina. Ziua de 23 august l-a gasit pe Dej în casa parohiala a acestuia din Rîmnicu Vîlcea. Apoi, pe 24 august 1944, tovarasii au pornit spre Bucuresti. Erau în pregatire evenimentele care urmau sa schimbe destinele tarii. Drumul pîna la Bucuresti a fost facut cu masina lui Petrisor Iliescu. Acesta i-a dus pe Dej, Rosianu si Maurer pîna la locuinta lui Bodnaras, din cartierul Vatra Luminoasa.
     
    Am prezentat mai sus versiunea evadarii lui Dej scrisa de persoane din anturajul lui Dej, respectiv Maurer si Rosianu, autorii si executantii planului. Mai multa lumina în privinta evadarii lui Dej a adus Eduard Mezincescu, vechi comunist si fost functionar superior în Ministerul român de Externe în 1948, care a marturisit ulterior faptul ca, desi Bodnaras, Pîrvulescu si Ranghet erau toti în favoarea evadarii lui Dej din lagar, Dej însusi sovaia, deoarece se simtea mai în siguranta înauntru decît afara. A acceptat sa fie eliberat doar cu conditia ca Maurer sa faca aranjamentele necesare, ca sa nu fie ranit în timpul evadarii.
     
    In consecinta, Maurer l-a contactat pe avocatul Grigore Geamanu, varul unui oficial superior din Inspectoratul pentru jandarmi din Bucuresti, care a platit o anumita suma respectivului oficial, pentru ca acesta sa-l convinga pe colonelul Serban Lioveanu, directorul lagarului din Tîrgu Jiu, sa slabeasca, în ziua planificata pentru evadare, masurile de securitate în zona gardului.
     
    Antonescu - la originea evadarii?
     
    Marturia aceasta este, într-un fel, întarita de Gheorghe Magherescu, aghiotant al maresalului în 1944, potrivit caruia, chiar Antonescu este la originea evadarii lui Dej, acesta dorind sa creeze astfel un "climat de întelegere cu Uniunea Sovietica". Versiunea aceasta stirbea însa aura "eroica" a evadarii, transformînd-o într-un aranjament facut chiar sub obladuirea diriguitorilor, în speranta, nemarturisita de acestia, gasirii unui partener "ideologic" de discutie, în cazul - foarte posibil în acel moment - al ocuparii tarii de catre Armata Rosie. Probabil, gîndeau unii conducatori ai serviciilor secrete din tara, era preferabila "gruparea interna" unei "grupari moscovite" impusa de ocupant la conducerea statului.
     
    Cum si-a recompensat Dej oamenii de baza
     
    Din ceea ce cunoastem în momentul de fata, "recompensele" lui Dej pentru ajutorul dat în problema evadarii lui din lagarul de la Tîrgu Jiu au fost:
     
    - Ion Gheorghe Maurer a fost principalul beneficiar al evenimentului, însa ceva mai tîrziu, de prin 1957-1958, cînd "steaua" lui începe sa urce vertiginos. I s-a reprosat mult timp ca ar fi plecat voluntar în razboiul antisovietic.Va deveni ministru al afacerilor externe (1957-1958), apoi presedintele Prezidiului Marii Adunarii Nationale (1958-1961) si presedinte al Consiliului de Ministri (1961-1974).
    - Mihail Rosianu devine din simplu învatator, profesor universitar, membru al C.C. al P.C.R. (1945-1948 si 1960-1973), adjunct al ministrului învatamîntului (1948-1949), presedinte al Comitetului Radio (1952-1953), ambasador în Bulgaria (1956-1961) si Ungaria (1961-1966), de mai multe ori deputat în perioada 1946-1973.
    - Ion Vidrascu va fi recompensat prin functiile de presedinte al Comitetului de control al statului (1950-1951), adjunct al ministrului agriculturii (1951) si ministru al gospodariilor agricole ale statului (1952-1953). A fost si deputat de Suceava din 1952.
    - Ion Marina va deveni, la recomandarea lui Dej, primul patriarh comunist al României (1948-1977). Ascensiunea lui rapida în ierarhia bisericeasca s-a datorat, în mod evident, simpatiei pe care i-o purta Dej, dupa gazduirea acestuia la 23 august 1944, în casa sa de la Rîmnicu Vîlcea.
    - Constantin Tundrea va fi timp de 14 ani presedintele Comitetului Executiv al Sfatului Raional Horezu (1950-1964). A fost cel mai cunoscut si mai influent comunist din zona Horezu în tot timpul regimului Dej.
    - Ionita Barbulescu - calauza lui Dej de la Milostea la Vaideeni, devine deputat de Vîlcea în 1946 si, în ciuda colectivizarii, si-a pastrat mult timp averea de circa 18 ha de pamînt la Racovita.
    - Maria Ionescu va deveni, în 1952, dupa mutarea ei la Craiova, deputat al acestei regiuni si chiar membru al Prezidiului M.A.N. (1953-1957). În 1957 devine directoare la Scoala Medie din Caracal.
    - Grigore Geamanu - avocat din Gorj - a fost "plantat", în 1945, de comunisti, în Biroul Politic al Comitetului Executiv al Frontului Plugarilor cu functia de casier. A fost ales deputat în 1946 si tot acum secretar general la Ministerul de Interne. Reales deputat în 1952 si 1961. Secretar al Consiliului de Stat între 1961-1965.
    - Petrisor Iliescu a fost singurul care nu a fost rasplatit în nici un fel. El era însa seful organizatiei maniste din Barbatesti si era mosier, avînd peste 100 ha de pamînt în satul mai înainte pomenit. În 1946, a candidat pentru parlament pe listele P.N.T - Maniu. Cel putin, el nu a fost persecutat de comunisti. A fost nevoit sa se mute, pentru a fi rupt de vechile lui legaturi politice, din Rîmnic tocmai la Corabia, casa lui de acolo fiind amplasata chiar lînga sediul Partidului Comunist din localitate.
     
    3. Lucretiu Patrascanu - negociatorul de elita din Partidul Comunist
                                                                                                                      Oana Ilie
    Nascut la 4 noiembrie 1900 în Bacau, fiul lui D.D. Patrascanu, profesor, prozator, autor de manuale de istorie în perioada interbelica si promotor al revistei "Viata româneasca" (alaturi de G. Ibraileanu si C. Stere). Mama, la rândul ei, provenea dintr-o veche familie boiereasca. Studii: Licentiat în drept, doctor în stiinte economice, statistica si filozofie în Germania. Starea civila: casatorit cu arhitecta Herta Schwamern (botezata ortodox de catre Gala Galaction, pentru ca în perioada în care s-au cunoscut erau interzise mariajele mixte, români-evrei).
    Întîlnirea cu Lenin
     
    În anul 1945, la mai putin de un an de la momentul 23 august 1944, apare un volum cu interviuri, realizate de Ion Biberi, cu personalitatile zilei, printre care îl regasim si pe Lucretiu Patrascanu. În cele 13 pagini, noul ministru al justitiei îsi povesteste viata, din care selectam o serie de informatii, interesante din perspectiva evolutiei sale ulterioare.

     Copilaria, petrecuta în mare parte în zona Neamtului, i-a nascut simpatii istorice pentru Stefan cel Mare: "Hotarâsem chiar ca sa-mi schimb numele în Stefan".
    Adolescenta i-a fost marcata de scrierile lui Sadoveanu, Caragiale, Bratescu-Voinesti, de literatura semanatorista, dar mai ales de cea rusa, si în mod deosebit de Dostoievski si Turgheniev.

     Revolutia din februarie l-a facut sa înteleaga (dupa cum marturiseste) ca o noua epoca începe în istorie, iar cea din octombrie l-a entuziasmat la maxim. Singurul regret al tânarului de 16 ani era ca nu avea vârsta pentru a fi partas activ la acea miscare. "Întorcându-ma, cu 27 ani în urma, am oarecare îngaduinta pentru aceste regrete si pot spune ca viata m-a tinut departe de o lupta apriga si desigur dramatica pentru idealurile primei mele tinereti. Toate aceste framântari si luari de pozitie erau atitudinea unui copil singuratec".
     
    Atractia exercitata de revolutii si fenomenul social a fost extrem de puternica asupra tânarului Patrascanu, chiar daca între timp tatal sau trecuse la liberali.
     
    "Daca privesc înapoi sa-mi refac mintal viata, înteleg ca a trebuit sa devin luptator, si înca de timpuriu". Episodul la care face aluzie Patrascanu se petrecuse la Bacau, la sfârsitul primului razboi mondial, când a asistat la manifestarile antisemite ale colegilor sai: "Am reactionat violent. Nu puteam accepta aceasta ticalosie care ne degrada pe toti".
     
    Încadrarea în miscarea muncitoreasca a avut loc în anul 1919 când se înscrie în P.S.D., aripa maximalista, si a fost grabita de evenimentele din 13 decembrie 1918 (manifestatia din Piata Palatului dispersata prin forta).
     
    În 1921 devine colaborator al ziarului Tineretul socialist. "În jurul acestei gazete tineresti s-au grupat primele cadre comuniste si de fapt s-a format P.C. legal, câteva luni mai târziu".
     
    Un an mai târziu îl regasim ca redactor al ziarului Socialistul, organul de presa al P.C. Tot în aceasta perioada, constient de importanta pregatirii profesionale, opteaza pentru continuarea studiilor în Germania, unde va obtine doctoratul în economie politica, filozofie si statistica. Ulterior va motiva plecare în Germania prin sintagma "un bun marxist trebuie sa cunoasca bine limba germana". Aici va intra în contact cu miscarea muncitoreasca, activând un an în P.M. German, adâncindu-si doctrina.Un alt moment rememorat cu placere este întâlnirea cu Lenin, în 1922, la prima sa calatorie în U.R.S.S., cu prilejul celui de-al IV-lea Congres al Cominternului.
     
    "Închisorile mele"
     
    Sub sintagma "închisorile mele", Patrascanu aduce în atentia interlocutorului, si implicit a viitorilor cititori ai lucrarii lui Biberi, câteva amanunte despre detentia sa, mentionând în treacat închisorile prin care a trecut, fara a da amanunte despre motivul arestarii si durata detentiei.
    Pentru elucidarea acestor aspecte, am apelat la lucrarea Laviniei Betea, Moartea unui lider comunist.
    În 1924, o data cu intrarea în vigoare a "legii Mârzescu", prin care P.C.dR. este scos în afara legii, Lucretiu Patrascanu este arestat prima oara. Cea de-a doua arestare a avut loc în 1928, pentru o "jumatate de ora", pentru ca, profitând de neatentia celor de la Siguranta, fuge si face publica urmarirea lui.

     Din acest moment, steaua lui este într-o permanenta urcare în cadrul ierarhiei P.C.R. (1928 - participa la Congresul de la Harkov, 1930 si 1931 merge la Moscova pentru a prezenta Cominternului raportul asupra României, 1931 - membru în C.C. al P.C.dR.). Evenimentul cel mai însemnat din aceasta perioada a fost însa succesul din alegerile din 1931, când Lucretiu Patrascanu a fost ales primul deputat comunist din Parlamentul României, prin participarea la alegeri pe listele Blocului Muncitoresc Taranesc.

     În 1932, în timpul campaniei electorale, survine cea de-a treia arestare, de aceasta data fiind încarcerat la Vacaresti. În 1933, se judeca procesul, iar Lucretiu Patrascanu alaturi de alte 13 persoane este eliberat. La putin timp, pe fondul miscarilor greviste ale ceferistilor, Patrascanu este rearestat (pentru ca a instigat la greva), trimis la Jilava si dupa 2 luni pus în libertate. Petre Pandrea, cumnatul lui Patrascanu, punea eliberarea acestuia pe relatiile de familie. Aceasta ipoteza, a relatiilor, o vom regasi si la momentul tratativelor cu Regele pentru iesirea din razboi.
     
    O noua arestare survine în 1940, fiind internat în lagarul de la Miercurea Ciuc. În urma unei crize de ficat este mutat la Bucuresti si ulterior eliberat. Libertatea dureaza putin, pentru ca în februarie este din nou încarcerat si, la interventiile mamei sale, la noul director al Sigurantei, gen. Emanoil Leoveanu, i se fixeaza domiciliul obligatoriu la Poiana Tapului. La 2 ianuarie 1943, este internat în lagarul de la Târgu Jiu, de unde va fi readus la Poiana Tapului, unde îl regasim în perioada premergatoare lui 23 august 1944.
     
    Desemnat pentru negocierile de la Palat
     
    Esecul evident al Germaniei în campania din Est a determinat fortele politice din România sa încerce iesirea din razboi. Discutiile au fost purtate atât de reprezentantii guvernului Antonescu, cât si de persoane mandatate de opozitie.
     
    Prin intermediul lui Barbu Stirbey, aflat la Cairo pentru tratarea armistitiului, Aliatii sugereaza atragerea comunistilor la tratative, chiar daca este un partid aflat în ilegalitate si are o slaba reprezentare la nivelul populatiei.
     
    Întrebarea fireasca, ce apare în acest moment, este de ce a fost preferat Lucretiu Patrascanu, când el cazuse oarecum în dizgratia partidului din care facea parte (prin eliminarea din Comitetul Central) si nici nu îndeplinise vreodata functii de conducere în ierarhia partidului?
     
    Cornelui Coposu declara, dupa 1990, ca Lucretiu Patrascanu a fost desemnat de Novikov (ambasadorul U.R.S.S. la Cairo). Dintre comunistii care au activat în ilegalitate: Foris, Constantinescu-Iasi, Petre Iosif, C. Agiu, Patrascanu, sovieticii l-au preferat pe cel din urma (varianta Coposu).
     
    O alta ipoteza este cea conform careia, rudenia cu Octav Ulea (maestrul de ceremonii al palatului) si legaturile interpersonale l-ar fi propulsat la tratativele cu Maniu si Bratianu si i-ar fi deschis larg usile Palatului. De altfel este un lucru cunoscut, ca, în întreaga perioada interbelica, în posturile înalte s-au aflat cunoscuti de-ai familiei Patrascanu.
     
    Cea de-a treia ipoteza îl consemneaza pe Lucretiu Patrascanu ca ales al fortelor democratice, datorita calitatilor intelectuale si umane.
     
    O data cu sfârsitul anului 1943 încep întrevederile cu Maniu. Mijlocite de secretara sa, întâlnirile s-au petrecut, în marea lor majoritate, în locuinta din Dr. Marcovici nr. 9, la etajul al saselea, unde se afla apartamentul lui Corneliu Coposu, sau în strada Ion Ghica nr. 4, la etajul cinci, unde locuia Emil Ghilezan. Prima dintre ele s-a desfasurat la 28 noiembrie 1943, pâna la sfârsitul anului mai având loc înca doua, iar la începutul anului 1944 tot doua. Discutiile erau axate pe rasturnarea regimului Antonescu si reinstaurarea institutiilor democratice din România.
     
    La prima dintre ele, "Dl. Maniu a voit sa stie - declara Nicolae Penescu, în 1953 (în timpul anchetarii lui Lucretiu Patrascanu) de ce forte dispune P.C.R., în special în capitala, la care dl. Patrascanu a raspuns vag, evitând precizatiuni. Maniu a pus ca conditiune a colaborarii cu P.C.R. o declaratie în favoarea Basarabiei. Dl. Patrascanu nu a acceptat aceasta conditiune. Atunci dl. Maniu a cerut ca cel putin P.C.R. sa intervina pe lânga P.C. al U.R.S.S. în favoarea Basarabiei (...) De aceea conversatiunea nu a avut rezultat".
     
    Urmatoarele întruniri au intrat pe un fagas normal, Partidul Comunist clarificându-si pozitia fata de monarhie si institutiile democratice ale României. "Dl. Patrascanu a asigurat ca, desi principial, P.C. pastreaza o atitudine republicana socoteste problema monarhie sau republica, o chestiune neactuala, iar în cazul în care regele va actiona pentru scoaterea României din razboiul lui Hitler, P.C., prin C.C., întelege sa-l sprijine cu toata vigoarea".
     
    Propus sa conduca noul guvern democratic, Maniu refuza
     
    În ceea ce priveste legatura cu Palatul, Ioan Mocsony-Styrcea, maresal al Palatului, povesteste ca prima întâlnire a lui Lucretiu Patrascanu cu Regele a avut loc în aprilie 1944, la ferma din Pantelimon a colonelului Ulea, iar discutiile s-au axat în jurul constituirii F.N.D. În toata aceasta perioada, omul de legatura între Lucretiu Patrascanu si Palat a fost Mocsony-Stârcea.
     
    Legaturile cu P.S.D., cel de-al patrulea membru al B.N.D., au fost ca si inexistente pâna în 1943, însa, dupa semnarea conventiei B.N.D., Lucretiu Patrascanu i-a cerut lui Constantin Titel Petrescu o întrevedere în doi (prin intermediul lui B. Zilber) pentru a discuta atitudinea pe care trebuie s-o adopte fata de Maniu pentru a grabi deznodamântul.
     
    Ultima discutie dintre cei doi are loc în dupa-amiaza zilei de 23 august, acasa la Sabin Manuila, unde vor primi si vestea arestarii maresalului, în timp ce ultima întrevedere cu Maniu avusese loc cu putine zile înainte de 23 august, în scopul de a-l convinge pe acesta din urma sa accepte prezidarea unui guvern democratic, dupa înlaturarea lui Antonescu.
     
    La presiunile lui Lucretiu Patrascanu, Maniu avea sa remarce: "Draguta, eu nu sunt obisnuit sa lucreze cu revolverul la tâmpla". Patrascanu însa i-a raspuns: "Este revolverul constiintei si al datoriei, domnule Maniu". Efectul discutiei n-a fost cel scontat, Maniu legându-si raspunsul de consultarile cu Bratianu.

     Despre 23 august si pregatirea iesirii României din razboi s-au scris mii de pagini. Nu mai putin de 30 de persoane au fost angrenate direct în desfasurarea evenimentelor si majoritatea si-au consemnat memoriile si amintirile referitoare la acea zi.
     
    Este si cazul lui Lucretiu Patrascanu, care publica, la 23 august 1945, în România Libera, un articol despre rolul lui în actul de la 23 august.
     
    "A existat o pregatire, si înca foarte intensa, cu o mobilizare de oameni si de forte, legata de mari primejdii (...) Pregatirile loviturii de la 23 august erau terminate înca de la sfârsitul lunii iunie. Se mai discuta formula politica si în gasirea ei întâmpinam rezistente (...) S-a luat hotarârea de a pregati proclamatia guvernului si toate documentele menite sa apara din primul moment. Am pasit imediat la redactarea proclamatiei (...) Textul pe care-l pregatisem a fost acceptat în întregime, dupa o oarecare discutie".
     
    Trei întîlniri la Palat
     
    În pregatirea lui 23 august s-au tinut trei sedinte la Palat, sub presedintia Regelui. Problema spinoasa era cum sa intru la Palat, sustragându-ma nu numai pazei exterioare, ci si eventualilor spioni, recrutati de Ghestapo si de Siguranta, în chiar interiorul palatului".
     
    Este lesne de observat aparitia tendintei Partidului Comunist de a acapara actul de la 23 august si de a o transforma într-un bun propriu. Conform acestui articol, P.C. a fost principalul artizan al momentului 23 august, în timp ce Regele si celelalte forte democratice implicate au avut rol decorativ.
     
    Ar fi împotriva firii sa negam rolul lui Patrascanu în actul de la 23 august, dar de aici si pâna la a i se conferi rolul principal, si prin extensie Partidului Comunist, este o cale foarte lunga.
    Activitatea lui Patrascanu în tratativele pregatitoare lui 23 august s-a concretizat în redactarea manifestului F.U.M. (aprilie 1944), a "Proclamatiei pentru Tara" si a altor documente cu caracter programatic care au stat la baza negocierilor cu P.N.T. si P.N.L.
     
    Ca un ultim aspect, dar în nici un caz ca un element subsidiar, trebuie luata în calcul personalitatea lui Lucretiu Patrascanu. Intelectual fin, încrezator în dogmele marxiste, se impune în memoria generatiilor care i-au succedat ca o pata de culoare în cadrul Partidului Comunist.
     
    Sacrificarea lui de catre Dej, în 1954, când atât Stalin, cât si Beria, nu mai reprezentau nimic pentru Kremlin, ramâne un mare semn de întrebare. Toti cei care au trait momentul sau l-au studiat îndeaproape, considera asasinarea lui Patrascanu ca un act gratuit de care Dej se face (în principal) vinovat. Chiar si prietenii si sustinatorii lui Dej (cazul lui Maurer) considera asasinatul ca marea greseala politica a lui Dej.
     
    Cu toate acestea nu trebuie uitat faptul ca, pâna la arestare, Lucretiu Patrascanu s-a aflat în fruntea Ministerului de Justitie, de unde "a patronat" activitatea Tribunalului Poporului si a gestionat aplicarea legii criminalilor de razboi.
     
    Ba chiar mai mult de atât, cumnatul sau, avocatul Petre Pandrea, în lucrarea autobiografica Memoriile mandarinului valah, ni-l prezinta pe Lucretiu Patrascanu ca pe o persoana lipsita de vointa, condus în toate actiunile sale de Herta si Belu Zilber.
     
    Si peste toate aceste frânturi de amintire vine imaginea pe care Patrascanu a avut-o în ochii lui Corneliu Coposu: "Am fost prieteni" (Corneliu Coposu a fost anchetat si aruncat pentru 17 ani în temnitele comuniste, chiar în timpul în care Lucretiu Patrascanu era ministru la Justitie).
     
    O carte care n-a avut zile
                                                                                                          prof. univ. Gh. Buzatu
    Cititorul va desprinde, fara dificultate, motivele pentru care, în cele ce urmeaza, ne-am propus sa staruim asupra unui reputat istoric al generatiei mele si asupra loviturii de stat de la 23 august 1944: 20 de ani de la moartea lui Aurica Simion si 60 de ani de la rasturnarea regimului Maresalului Ion Antonescu, eveniment caruia regretatul meu coleg i-a consacrat, în 1979, o carte stralucita, care a provocat furtuna în rîndurile securitatii de la Bucuresti.
     
    În vara anului 1979, era prin august, a aparut o carte care avea sa stârneasca intense dezbateri în rândurile istoricilor si cititorilor, în genere, iar - dupa cum se va vedea - si la nivelul oficialitatilor, al Securitatii si Ministerului de Interne. Era vorba de lucrarea unui istoric deja consacrat, Aurica Simion, dar caruia volumul Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944 (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, 510 pagini) i-a adus un spor de prestigiu greu de imaginat în epoca. Si asta pentru ca, de-abia aparut si difuzat numai în câteva judete ale tarii, volumul mentionat a fost retras de pe piata si, imediat apoi, "topit"...
     
    Lucru neobisnuit si, mai cu seama, nepermis, autorul, cu toate ca era angajat la Institutul de Istorie al Partidului din Capitala, publicase o carte în care era sintetizata istoria actului de la 23 august 1944. Nimic neobisnuit, se va spune, numai ca Aurica Simion realizase... un alt 23 august, în care PCR nu mai avea un rol precumpanitor, partidele "istorice" apareau în alta lumina, iar personajele-cheie ale loviturii de stat (regele Mihai, Lucretiu Patrascanu, C.I.C. Bratianu, dar, mai cu seama, Maresalul Antonescu si Iuliu Maniu) erau surprinse, în temeiul unei analize atente si obiective, relevându-se exclusiv actiunile lor, în contextul evenimentelor prezentate, care au fost.
     
    Iata de ce, oricine apucase sa cumpere cartea, realizase o achizitie pretioasa, se dotase cu o carte "scumpa", oricum extrem de solicitata! Cum, la Iasi fiind, am avut sansa sa-mi procur un volum din Preliminarii..., pe care aveam ulterior sa obtin si un autograf al autorului, m-am preocupat sa-l recenzez. Am notat, despre autor si carte, cele ce trebuiau si ce credeam, indiferent de ceea ce se petrecuse cu cartea, povestea ei fiind binecunoscuta de-acum opiniei publice, istoricilor îndeosebi.
     
     Astfel, în prestigiosul "Anuar al Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol" din Iasi (t. XVIII/1981, p. 798) am examinat cartea, retinând între altele ca "...autorul realizeaza o adevarata istorie a anilor 1940-1944, în care sinteza se lasa - si nu întâmplator - dominata de analiza, de o analiza atenta si necesara, mai ales ca numeroase si controversate aspecte sunt elucidate pentru prima data acum. Nu putem intra în detaliile demonstratiilor autorului..., însa nu putem omite ca A. Simion contribuie decisiv la precizarea caracterului regimului antonescian, a naturii si evolutiei raporturilor româno-germane între 1940 si 1944, a participarii tarii la razboiul mondial.
     
    De asemenea, surprind prin noutate capitolele referitoare la tentativele României de a se desprinde de Axa fascista si la cauzele esecului lor... Per ansamblu, lucrarea lui A. Simion este o reusita deplina. Ea constituie o contributie decisiva spre realizarea necesarei istorii complete si veridice a României în epoca celui de-al doilea razboi mondial. A. Simion a dovedit în chip stralucit, în ultima instanta, ca istoriografia noastra dispune de excelente resurse, care pot si trebuie sa fie folosite pentru împlinirea conditiei esentiale a studiilor istorice - aflarea si afirmarea adevarului istoric integral asupra faptelor trecutului.
     
    Din toate punctele de vedere, lucrarea  a marcat un eveniment pentru istoriografia epocii contemporane românesti, motiv pentru care, atât autorul, cât si Editura Dacia din Cluj-Napoca, merita cele mai sincere felicitari" (ibidem). Destinul, necrutator, peste putini ani, în 1984, l-a rapit pe Aurica Simion, în plina putere creatoare, obstei istoricilor români. În necrologul pe care l-am încredintat, de asemenea, Anuarului Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol din Iasi (t. XXII, partea a II-a, 1985, p. 1011-1012), am revenit asupra meritelor si semnificatiilor istoriografice ale Preliminariilor... din 1979; citez sub acest raport: "Preliminariile..., pe care le-am recenzat în momentul în care era nevoie, se constituie un model, impunându-se de la început între operele de referinta ale istoriografiei nationale contemporane, abordând probleme controversate si dovedindu-se ele însele controversabile, din chiar clipa aparitiei lor... Astazi [1985], în perspectiva timpului, lucrarea ne apare si temeinic documentata.
     
    Cititorul cunoaste aceasta si Preliminariile... lui Aurica Simion, aidoma cartilor lui N. Iorga sau Constantin C. Giurescu, s-au citit si se citesc cu interes nu numai în centrele stiintifice din tara sau din strainatate, ci si în catune..." (ibidem). Cât priveste Omul, am consemnat în final: "L-am cunoscut pe Aurica Simion si ne-am împrietenit pe data. Nu ne-am declarat-o niciodata. O facusem prin consens. Am participat împreuna la diverse manifestari stiintifice interne si internationale.
     
    Autorul Preliminariilor... nu s-a dezmintit nicicând. M-au surprins retinerea si timiditatea lui. Sa fi banuit oare, înca de prin 1980, tainele destinului sau, sa fi fost manifestarile bolii necrutatoare care l-a rapit familiei, breslei istoricilor si cititorilor admiratori în plina putere creatoare? Pentru mine a fost si a ramas Domnu' Aurica. În luna mai 1984, la Bucuresti fiind, l-am invitat la Iasi pentru un simpozion; m-a refuzat elegant. Îmi dau seama ca stia. Mi-a încredintat diverse contributii pentru Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie din Iasi, ca si pentru volumul colectiv Actul de la 23 august 1944 în context international, volum aparut în august 1984 si cuprinzând un larg studiu realizat în colaborare. Astazi, acest volum, ca si toate cartile lui Aurica Simion, îsi urmeaza drumul lor, în lipsa autorului lor, plecat nedrept de repede si brutal dintre noi" (ibidem, p. 1.012).
     
    În Anexa am inclus doua note privind "ecourile" Preliminariilor... în rândurile opiniei publice nationale, la nivelul anului 1979, surprinse în materiale ale Securitatii si Ministerului de Interne din Bucuresti.
     
    MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
    Departamentul Securitatii Statului Ex. unic
    Directia I
    130/DI/0066932 din 6 septembrie 1979
    NOTA

     Premergator celei de-a 35-a aniversari a insurectiei nationale de la 23 August 1944, din România, a aparut în librarii cartea scriitorului A. SIMION - "Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944", în Editura "Dacia" din Cluj.
     
    Cartea prezinta starea politica, economica si militara a României, înainte si imediat dupa 23 August 1944, cât si luptele social-politice din timpul dictaturii antonesciene si fortele care au luat atitudine împotriva lui ANTONESCU.

     Într-unul din capitolele cartii, este prezentata atitudinea ce au avut-o IULIU MANIU - fost sef al PNT-ului - si [C.] I. C. BRATIANU - fost sef al PNL-ului - împotriva lui ANTONESCU, care i-au adresat memorii, cerându-i sa iasa din razboiul antisovietic si sa se desolidarizeze de Germania fascista.

     La sfârsitul cartii, se afla fotografiile lui IULIU MANIU, [C.] I. C. BRATIANU si TITEL PETRESCU, cu adnotarea: "Semnatari ai Declaratiei de constituire a Blocului National Democrat".
    Din supravegherea informativa a persoanelor cu apartenenta la fostele partide burgheze si în special a celor care au detinut functii de conducere, rezulta ca acestea fac aprecieri interpretative asupra aparitiei si continutului cartii respective.

     Astfel, CORNELIU COPOSU - fost secretar general adjunct al PNT si condamnat -  care apare ca personaj pozitiv în carte, a afirmat: "Înainte de trimiterea cartii la tipar, am avut doua întrevederi cu autorul, dar nu am reusit sa lamuresc toate chestiunile; totusi, acesta si-a rectificat mult din tezele initiale cu care pornise". Sustine ca l-a sfatuit pe autor "sa nu se ghideze dupa declaratiile facute si nici dupa prezentarile unor agenti, care si pe vremea aceea, precum si acum, spun neadevaruri pentru a justifica încasarile".

     JOVIN ION - fost medic curant al lui IULIU MANIU - a afirmat: "Cartea lui A. (sic!) SIMION este nemaipomenita si lucrurile au început sa iasa la iveala, fir cu fir, cum iese iarba primavara".
    Într-o discutie cu un fugar român venit temporar în tara noastra, JOVIN ION afirma: "MANIU e personajul central al cartii. Se merge spre o rectificare a istoriei, ca pâna acum istoria a fost o falsa minciuna".

     Printre persoanele care fac comentarii cu privire la aparitia cartii lui A. SIMION sunt si RADOCEA CORNEL - fost sef judetean PNT si condamnat; VISA AUGUSTIN si MAMULEA STEFAN - membri PNT si fosti condamnati, semnalati cu manifestari ostile orânduirii sociale si de stat din tara noastra si cu preocupari de a scrie memorii si lucrari despre activitatea PNT si a fostului sef IULIU MANIU.

     Precizam faptul ca, cei nominalizati în discutiile anterioare, neaga rolul PCR în înfaptuirea actului de la 23 August 1944, afirmând ca totul a fost înfaptuit de PNT sub conducerea lui MANIU.
    Vom urmari în continuare reactia fostilor membri ai partidelor burgheze, în legatura cu aparitia cartii.
    r.d.00178/3/1239
    red. lt.col. DI
    dact. p.c. RG
    ex. unic
     
    --------------------------------
    ----------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
     
     
    Dincolo de orice, sa cinstim memoria tuturor romanilor care si-au dat viata pentru tara lor, atat pe fronturile din Est, cat si pe cele din Vest! Ei au facut supremul sacrificiu pentru supravietuirea Romaniei.
     
     
    ----------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------
    ----------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0



    Prieteni,atentie la "extremismul de dreapta"!
    (Hitler, asa a ajuns la putere!)
    Extremistii lui Basescu, plini de tupeu fara margini,
    reuşesc sa provoace... inca o victimă... colaterala!

     P.S.: Vodafone, de azi... nu mai sunt clientul vostru!...

    Sper sa vedeti... unde si cat... ati gresit!

     ------------------------------------------------
    Ciobanul Ghiţă, concediat de Vodafone!
    ------------------------------------------------

     Ciobanul Ghiţă, cunoscut publicului datorită reclamelor pentru compania de telefonie mobilă Vodafone, a pierdut contractele de publicitate din cauza politicienilor.

    "Problemele" lui Ghiţă au început atunci când pe reţelele de socializare au apărut fotografii cu ciobanul alături de Victor Ponta şi familia sa, precum şi alături de Nicu Bănicioiu. Mai multe reacţii negative, inclusiv ameninţări de reziliere a contractelor de telefonie mobilă, au dus la decizia de încheiere a colaborării.

    Victor Ponta s-a pozat cu Ghiţă, iar fotografia a fost postată în 29 decembrie pe Facebook de către premier alături de mesajul „În baza iniţiativei lui Andrei (prieten pe Facebook cu Ghiţă Ciobanul), am luat o masă tradiţională savuroasă, la Jina, cu primarul, familia sa şi cu acel Ghiţă pe care îl iubesc toţi românii! Mulţumim pt ospitalitate!".

    Gheorghe Dănuleţiu, alias Ghiţă, are 29 de ani şi a fost ales de publicitarul Cătălin Dobre după o preselecţie la care au participat circa zece candidaţi. Baciul din reclamă a terminat opt clase la şcoala din sat şi este cioban de la 14 ani.

    Este singurul băiat dintr-o familie cu încă cinci fete şi duce prin oierit o tradiţie începută de strămoşii familiei. Alături de ceilalţi ciobani din Jina (Sibiu), practică transhumanţa mergând aproape 300 de kilometri până la Zalău, unde rămâne din octombrie şi până în aprilie.

    Ghiţă a câştigat în defavoarea celorlalţi datorită caracterului sociabil: „Este exact genul acela de personaj care te întâmpină şi care nu te lasă să pleci până nu îţi pune ceva de mâncare în faţă„. Ideea a venit ca soluţie pentru promovarea atipică a creşterii zonei de acoperire cu servicii de date a reţelei, primul punct din cadrul proiectului. „Trebuia să găsim un personaj pentru care reţeaua şi viteza de date pot să schimbe total modul de viaţă, nu ca la oraş, unde interconectarea este o normalitate şi a fost folosită deja în mai multe campanii publicitare."

    Chiar şi BBC a publicat, în luna ianuarie, un material despre Ghiţă Ciobanul, "Ciobanii au un loc special în istoria şi cultura României, iar stilul lor de viaţă nu s-a schimbat prea mult timp de secole. Acum, reţelele sociale i-a transformat, măcar pe unul dintre ei, în personalităţi celebre", nota BBC.

    Sursa:https://www.google.ro/?gws_rd=cr%2Cssl&ei=WMb5U_vML4eaygPP_4G4BQ#q=Ciobanul+Ghiţă%2C+concediat+de+Vodafone&safe=off
    ---------------------------------------------
    Admin Romania Megalitica -
    http://romaniamegalitica.blogspot.ro/ -
    -----------------------------------------------------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
     
    Ghiţă, nu fi trist!
    Romanii te apreciaza, te iubesc!
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    Dragnea:Să dăm aleşilor locali două săptămânisă îşi aleagă partidul fără să îşi piardă mandatul.

    Vicepremierul Liviu Dragnea a declarat, vineri, la Suceava, că în prezent foarte mulţi aleşi locali activează pentru alte partide şi propune ca pentru o perioadă de două săptămâni să existe posibilitatea ca aleşii locali să îşi aleagă partidul fără să îşi mai piardă mandatul.

    Dragnea a spus, într-o conferinţă de presă, că, cel puţin în ultima lună, a primit foarte multe solicitări de la primari din ţară, de la consilieri locali, judeţeni, preşedinţi de consilii judeţene, care i-au semnalat că există o problemă determinată de instabilitate în administraţia locală, generată de apariţia noilor partide.

    ”Devine din ce în ce mai pregnantă o situaţie. Începe să se instaleze o oarecare instabilitate în administraţia locală generată de apariţia unor partide - PMP, PLR, ruperea USL, apariţia ACL şi au început din ce în ce mai mulţi primari să îşi exprime public susţinerea pentru un partid, altul decât pe listele căruia au candidat. Au început să fie probleme în majorităţile consiliilor locale şi judeţene”,
    a spus vicepremierul.

    El a arătat că, în acest context, propune să existe o perioadă de două săptămâni în care aleşii locali să aleagă partidul în care să activeze.

    ”În acest context eu mă gândesc serios dacă nu cumva, în perioada imediat următoare, pentru că a început să devină o situaţie care trebuie rezolvată urgent, nu ar trebui să luăm modelul din 2006 şi să adoptăm un act normativ prin care să se stabilească o perioadă de două săptămâni în care toţi aleşii locali să poată opta în care partid să activeze”,
    a spus Liviu Dragnea.

    El a menţionat că în 2006 a fost o situaţie identică, în care au fost 45 de zile, şi consideră că ar trebui aplicată o măsură similară pentru că este nevoie să se limpezească scena politică.

    Liviu Dragnea a explicat că este interesat ca la sfârşitul acestui an să fie depuse proiecte pe finanţare europeană, iar în această perioadă să nu existe sincope în şedinţele de consiliu local sau judeţean pentru a aproba proiecte şi să nu se intre în situaţii de blocaj instituţional care să se transformă în blocaj financiar.

    Vicepremierul a mai spus că va face această propunere premierului şi coaliţiei de guvernare, care să analizeze această posibilitate.

    Întrebat dacă prin această propunere de act normativ nu se legiferează migraţia politică, vicepremierul a spus că nu susţine migraţia politică, dar că nici nu poate rămâne indiferent.

    ”Nu susţinem migraţia politică, dar nici nu putem să stăm indiferenţi. Pentru mine este foarte important ca fiecare om dintr-o comunitate să beneficieze de dezvoltare şi pentru asta sunt dispus să susţin un asemenea act normativ pentru ca astfel de blocaje să nu mai existe”,
    a răspuns vicepremierul.

    El a susţinut că, de fapt, acum asistăm la o migraţie politică:
    ”Realitatea din România spune altceva. Suntem în miezul unei migraţii politice. Foarte mulţi primari au candidat din partea unor partide, dar ei sunt deja activişti la celelalte partide. Eu cred că trebuie să limpezim situaţia”.


    Liviu Dragnea a precizat că în acest act normativ se va introduce prevederea că aleşii locali nu-şi pierd mandatul dacă părăsesc partidul pe lista căruia au candidat.


    ”Nu este migraţie politică, ci limpezirea unei situaţii care există în fapt”,
    a explicat vicepremierul.

    Dragnea a mai arătat că şi în 2006 a fost o situaţie similară şi că după opt ani viaţa politică cere o asemenea posibilitate.

    ”Suntem în faţa unei situaţii pe care aleşii o simt şi o trăiesc”, a spus Dragnea, susţinând că dacă această situaţie se doreşte să fie limpezită va trebui adoptată o Ordonanţă de Urgenţă după ce începe sesiunea parlamentară.

    El a mai a spus că nu se aşteaptă ca în PSD să vină noi aleşi locali, ci să fie limpezită situaţia politică din consiliile locale şi că ”scena politică s-a tulburat” mai ales după ce s-a rupt USL, fiind foarte multe blocaje în consilii locale şi judeţene. Vicepremierul a exemplificat cu situaţiile unor consilieri aleşi pe lista comună a USL şi care din diverse motive au părăsit funcţiile, iar locurile au rămas neocupate pentru că nu se ştie daca locul trebuie preluat de un supleant din acelaşi partid cu cel care a părăsit funcţia sau de următorul de pe listă, astfel că foarte multe procese pe această speţă.

    În prezent, potrivit legilor în vigoare, aleşii locali nu îşi pot părăsi formaţiunea pentru care au candidat atunci când au fost aleşi fără să îşi piardă mandatul.

    Sursa:
    http://www.mediafax.ro/politic/dragnea-sa-dam-alesilor-locali-doua-saptamani-sa-isi-aleaga-partidul-fara-sa-isi-piarda-mandatul-13134944
    ----------------------------------------------------------------
    ------------------------------------------------------------------------------------------
    ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    Joseph Daul, preşedintele PPE, lansează pe Twitter mesajul că este îngrijorat faţă de posibilele modificări privind legea aleşilor locali din România.Daul a preluat pe nemestecate mesajul PDL şi PNL: modificarea unori legi în perioada alegerilor este nepotrivită.
     
    Joseph Daul prezintă jumătăţi de adevăr.Ori Joseph  Daul a fost manipulat de propaganda externă a PDL-ului, ori preşedintele PPE dezinformează cu bună ştiinţă.

    Câteva argumente care dejoacă încercarea de manipulare a PDL/PPE:

    1.     Legea care se vrea modificată este Statutul aleşilor locali, legea 393/2004. Nu este vorba despre o lege electorală, nu are nimic de a face cu alegerile, prevede cel mult modalitatea în care funcţionează administraţia publică locală, inclusiv modalităţile de validare şi invalidare ale aleşilor locali, drepturile şi responsabilităţile acestora.

    2.     Nu avem alegeri locale până peste 2 ani! Următoarea rundă de alegeri pentru reprezentanţii autorităţilor publice locale are loc în vara anului 2016. Chiar dacă s-ar modifica legea privind administraţia publică locală 215/2001 sau legea privind alegerile locale 35/2008 modificările ar avea timp berechet să intre în vigoare până în 2016, constituţional şi corect.

    3.      Dacă PPE este îngrijorat de oficializarea traseismului politic, de ce a susţinut intrarea în grup a PD-ului (care a părăsit Internaţionala Socialistă) sau, mai recent, a PNL (care a părăsit ALDE)? Dovada ipocriziei este clară.

    4.     Joseph Daul nu a avut acces la nici un fel de document emis de Guvern, nici un proiect de OUG, nici o expunere de motive. Preşedintele PPE se exprimă exclusiv pe baza informaţiilor trunchiate şi manipulatoare pe care le-a primit pe linie de partid, cel mai probabil de la Anca Boagiu, vicepreşedintele PPE.

    5.     Cei de la PDL anunţă ambasadele că Guvernul vrea să fraudeze alegerile prezidenţiale prin această modificare legislativă. Evident este o minciună care face deservicii grave imaginii României. Nu este vorba de o lege electorală, nu avem alegeri locale, ci prezidenţiale, care se desfăşoară sub incidenţa altei legi 370/2004.

    Dacă minciunile PDL şi PNL s-ar opri la graniţele României, nu ar fi fost atât de grav, pentru că românii au început să fie foarte circumspecţi la ceea ce spune Opoziţia. Dar atunci când te foloseşti de minciuni premeditate pentru a face rău României, prin dezinformări prezentate ambasadelor statelor UE şi SUA ca adevăruri, gestul devine foarte grav.

    Opoziţia se joacă cu reputaţia României,
    fără să aibă măcar un motiv sau un argument cât de cât logic.

    Cei de la PDL au devenit experţi în exportarea luptei politice interne şi asta ne vulnerabilizează pe toţi în faţa partenerilor externi. Este ruşinos că suntem în stare să trădăm interesele naţionale pentru mici avantaje electorale.
     
     Sursa: http://www.obiectiv.info/tupeu-maxim-la-ppe-se-opun-traseismului-dar-au-primit-pnl-si-pdl_52658.html#sthash.8ayZWaA0.dpuf
    ----------------------------------------------------
    -------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    Orban:ACL se va adresa Parlamentului European,CE.
    Avertizăm aleşii locali care ar folosi traseismul.

    Vicepreşedintele PNL Ludovic Orban a declarat, joi, că ACL se va adresa Parlamentului European şi Comisiei Europene în legătură cu ordonanţa care permite traseismul aleşilor locali, dar şi CC, căreia i se va solicita să determine sancţionarea cu încetarea mandatului a celor ce folosesc traseismul.

    Orban a anunţat că, vineri, ACL se va adresa Avocatului Poporului, Victor Ciorbea, pentru a contesta la Curtea Constituţională ordonanţa de urgenţă care permite migraţia aleşilor locali.

    ”Facem apel încă de astăzi ca Avocatul Poporului să solicite toate informaţiile necesare pentru a putea pregăti atacul la Curtea Constituţională”,
    a afirmat vicepreşedintele PNL.

    El a menţionat că, în paralel, ordonanţa de urgenţă va fi atacată în contencios administrativ şi se va solicita sesizarea Curţii Constituţionale.

    ”Este evident faptul că niciodată, niciun Guvern, nicio majoritate parlamentară nu a comis atâtea încălcări ale Constituţiei şi a încercat să fraudeze alegerile prezidenţiale aşa cum face disperatul domn Ponta astăzi”,
    a spus Orban.

    Liderul PNL a menţionat că este analizată posibilitatea depunerii de plângeri penale împotriva premierului Victor Ponta şi a vicepremierului Liviu Dragnea pentru infracţiuni de abuz în funcţie.
    De asemenea, el a menţionat că, pe lângă sesizările adresate ambasadelor statelor UE şi celei a SUA, a Comisiei de la Veneţia, vor fi înaintate sesizări Parlamentului European şi Comisiei Europene.
    ”Condiţia indispensabilă pentru a dobândi calitatea de membru al UE era respectarea aşa-numitului criteriu politic, adică garanţia că există o societate democratică, un stat de drept şi că drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt respectate. Vedem astăzi că se pune inclusiv sub semnul întrebării dacă Guvernul Ponta mai ţine cont de obligaţiile pe care ni le-am asumat în momentul în care am îndeplinit acest criteriu politic”,
    a susţinut Orban.

    Vicepreşedintele PNL a ţinut să transmită un mesaj către aleşii locali care ar fi interesaţi să utilizeze prevederile ordonanţei pentru a trece la un alt partid, că riscă să rămână fără mandat.

    ”În atacul către Curtea Constituţională vom solicita în mod expres ca odată cu declararea neconstituţionalităţii acestei ordonanţe să se anuleze efectele acestei ordonanţe. Mai precis, orice ales local care, din momentul intrării în vigoare a OUG îşi va schimba partidul politic, să aibă obligaţia, după declararea neconstituţionalităţii ordonanţei, să revină în partidul politic pe listele căruia a fost ales, iar în caz contrar să se aplice prevederile legii actuale privind statutul aleşilor locali, şi anume să-şi piardă mandatul”,
    a spus Orban.

    OUG care permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul a fost adoptată, joi, de Guvern.

    Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la începutul şedinţei Guvernului, că îşi asumă OUG privind migraţia primarilor, pentru că trebuie făcută dreptate, el precizând şi că termenul în care aleşii locali îşi pot alege partidul va fi de 45 de zile.

    Iniţial, proiectul de act normativ prevedea un termen de 10 zile în care aleşii locali să-şi poată alege partidul.

    Dacă ordonanţa va intra în vigoare la 1 septembrie, odată cu depunerea la Parlament, aleşii locali vor putea opta pentru un partid până la jumătatea lunii octombrie, cu două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale.

    Ambasada SUA s-a declarat îngrijorată în legătură cu momentul ales de Guvern pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă care va permite aleşilor locali să îşi poată alege partidul din care fac parte fără a-şi pierde mandatul.

    De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a declarat, miercuri, că face un apel la Guvern şi la "responsabilitate" să nu emită ordonanţa de urgenţă referitoare la "transferul primarilor"şi a cerut Avocatului Poporului, pe care l-a acuzat de "sabotarea democraţiei" să o atace la CC dacă ordonanţa va fi aprobată.

    Sursa: http://www.mediafax.ro/politic/orban-acl-se-va-adresa-parlamentului-european-ce-avertizam-alesii-locali-care-ar-folosi-traseismul-13163075
    --------------------------------------------------------------------------
    ------------------------------------------------------------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0



    UDMR anunță că va începe o dezbatere parlamentarăcu privire la autonomia Ținutului Secuiesc,care ar putea cuprinde județele Mureș, Covasna și Harghita. Liderii maghiarilor spun că proiectul lor se asemănă cu cel din Tirolul de Sud.

    Însă vicepremierul Liviu Dragnea (PSD)îi atenționează pe cei din UDMR că ar putea fi îndepărtați din coaliția de guvernare dacă pun astfel de presiuni.
    „Noi avem majoritate parlamentară și fără UDMR, așa că nu poate să pună presiuni. Nu există termenul de ținut. Asemănarea cu Tirolul de Sud este greșită și nu se poate compara cu ce se întâmplă în Harghita și Covasna. Noi nu suntem de acord cu autonomia pe criterii etnice.

    Nu este nicio posibilitate de compromis între noi şi UDMR. Aşa cum toate guvernele, indiferent de culoarea politică, au rezistat de-a lungul anilor la aceste iniţiative care, într-adevăr, se intensifică în preajma unor alegeri importante, nici nu ne facem probleme că nu rezistăm şi nu susţinem, aici discutăm de caracterul unitar al statului român”,

    a declarat Liviu Dragnea, la Antena 3.

    Vicepremierul a mai spus și că i-ar fi întrebat pe cei de la UDMR, în cadrul unei întâlniri politice, dacă urmează să susțină proiectul de autonomie în Parlament.
    „Răspunsul pe care l-am primit a fost nu. Asta nu înseamnă că nu suntem atenţi la orice acţiune se întreprinde, la orice acţiune care este publică sau mai puţin publică şi că nu beneficiem şi noi de informaţiile la care avem acces, pentru a fi pregătiţi pentru orice situaţie. Pe de altă parte, nici nu vrem să escaladăm un conflict în acea zonă”,
    a mai adăugat Liviu Dragnea.

    Sursa:
    https://ro.stiri.yahoo.com/psd-amenin%C8%9B%C4%83-udmr-cu-divor%C8%9Bul--ne-descurc%C4%83m-%C8%99i-f%C4%83r%C4%83-ei-194435806.html
    ---------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    În timp ce partidele din opozițieconduse de Klaus Iohannis și Vasile Blaga încearcă să introducă pe agenda publică teme sterile pentru a atrage atenția electoratului, premierul Victor Pontaa început în această săptămână o campanie diplomatică menită să întărească legăturile României cu partenerii externi.

    Astfel, după vizita în Republica Moldovași cea efectuată în Turcia, premierul Victor Ponta a participat sâmbătă,la invitația președintelui Franței, Francois Hollande, la reuniunea liderilor social-democrați europeni care a avut loc la Paris. În cadrul reuniunii au participat prim-miniștrii Italiei, Danemarcei, Belgiei, Austriei, Slovaciei, Republicii Cehe, vice-cancelarul german Sigmar Gabriel, precum și președintele Parlamentului European, Martin Schulz.

    Reuniunea a avut ca principal obiectiv coordonarea pozițiilor privind desemnarea președintelui Consiliului European, a Înaltului Reprezentantși a președintelui Eurogrup, precum și propunerile pentru Colegiul Comisiei Europene. Cu această ocazie șeful executivului român a reușit să susțină în rândul colegilor social-democrați europeni poziția României privind desemnarea comisarului european.

    Dincolo de contextul internațional în care are loc vizita, prezența premierului român este foarte importantă și din perspectiva relațiilor economice bilaterale.În acest sens, trebuie ținut cont că Franța este cel de al treilea partener comercial al țării noastre și reprezintă unul din aliații importanți ai României în NATOși UE, sprijinul Franței fiind extrem de importantîn contextul aderării țării noastre la spațiul Schengen.

    Citeşte şi: Victor Ponta anunţă mai multe vizite externe în perioada următoare

    Vizita șefului cabinetului în Franța trebuie privintă și în contextul în care până la investirea lui Victor Ponta în funcția de premier relațiile dintre București și Paris suferiseră o răcire. Ca urmare a vizitei efectuate anul trecut în Franța, când Victor Ponta s-a întâlnit cu preşedintele François Hollande şi cu premierul Jean-Marc Ayrault, relațiile dintre cele două țări au cunoscut o revigorare, care a condus la relansarea parteneriatul strategic dintre România și Franța.

    Turneul diplomatic al premierului Victor Ponta va continua în săptămânile următoare cu o vizită în China și una în SUA. Săptămâna viitoare, șeful executivului va efectua o vizită în China unde se va întâlni cu omologul său chinez, Li Keqiang. Pe agenda diplomatică se va afla discutarea parteneriatului strategic dintre București şi Beijing și atragerea de noi investiţii în țara noastră.

    De asemenea,în luna septembrie,Victor Ponta va participa la Adunarea Generală a ONU unde va prezenta poziţia României faţă de situaţia internaţională şi se va întâlni cu o serie de companii americane din sectorul energetic pentru a le încuraja să investească în țara noastră.

    Ofensiva diplomatică de toamnă a premierului vine în continuarea eforturilor constante pe care Victor Ponta le-a făcut în acești doi ani de mandat pentru a scoate România din izolarea diplomatică la care o condamnaseră acțiunile lui Traian Băsescu.Țara noastră a reușit astfel să redevină astfel un actor respectat în planul politicii regionale și europene, să relanseze relațiile cu parteneri tradiționali și să reintre în forță pe harta marilor investiții străine.

    Citeşte şi: Ponta – acţiuni externe importante, Iohannis – doar un politruc pasionat de filme proaste -

    Sursa: http://www.obiectiv.info/victor-ponta-agenda-externa-extinsa_52952.html#sthash.qWmaj59D.dpuf
    ----------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    Întrebările fără răspunspe care le lasă în urmă Dinu Patriciu - Gandul.

    Unul dintre cei mai bogaţi românisau unul dintre cei mai puternici datorită influenţei, banilor şi poziţiei sale sociale, Dinu Patriciu a murit marţi, 19 august2014,într-o clinică din Londra, la vârsta de 64 de ani.

    Avea de mai mulţi ani probleme cu sănătatea, iar la sfârşitul lui 2012 trecuse printr-un transplant de ficat, fiind diagnosticat cu ciroză. Părăsit de soţie, omul de afaceri rupsese majoritatea legăturilor cu cei din ţară şi cu foştii colegi, de la un om cu o expunere media considerabilă transformându-se într-unul cu o prezenţă extrem de discretă. Roxana Petrescu, Ziarul Financiar, explică cum a ajuns Dan Costache Patriciu să conducă cea mai râvnită rafinărie din România.

    DINU PATRICIU (3 august 1950-19 august 2014) a fost unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri locali, businessul care l-a propulsat în vârful listei celor mai bogaţi români fiind Petromidia, singura rafinărie cu acces la malul mării, pe care a cumpărat-o în 2000 cu 50 de milioane de dolari şi a vândut-o în 2007 cu 1,6 mld. dolari.
     
    În afară de această afacere, în care a primit un ajutor consistent de la statul român, niciodată returnat, majoritatea proiectelor antreprenoriale ini­ţiate de Dinu Patriciu au fost sortite eşecului.

     Ieri,  Dinu Patriciu a murit într-un spital din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.   Rupsese majoritatea legăturilor cu cei din ţară şi cu foştii colegi, de la un om cu o expunere media considerabilă transformându-se într-unul cu o prezenţă extrem de discretă. Insuccesul din ultimii ani înregistrat cu afacerile pornite după Rompetrol, dar şi problemele de sănătate sunt doar câteva dintre explicaţii.

    Cine a fost însă Dan Costache Patriciu şi cum a ajuns să conducă cea mai râvnită rafinărie din România?Înainte de 1989, era cadru didactic în cadrul Institutului de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti. „Am terminat pe locul doi la facultate pentru că la examenele teoretice aveam note proaste, dar la proiectare le aveam pe cele mai bune. În afaceri am intrat în anul doi de facultate când am început să dau meditaţii şi să fac tot felul de lucrări prin fondul plastic. Apoi am început să particip şi să câştig tot felul de concursuri de specialitate“, spunea Pa­triciu în 2009, într-un interviu acordat ZF.

     Revoluţia îl prinde în Abu Dhabi, hotărât să nu se mai întoarcă în România. Eveni­men­tele din ’89 îl conving să vină acasă. „Voi, tinerii, sunteţi mai dezamăgiţi de ce s-a întâmplat în decembrie 1989, dar eu tropăiam de fericire“, spunea atunci Patriciu.

    Prima firmă privată din România

    În 1990, cu 2.000 de dolari şi cu 10-12 arhitecţi, Patriciu pune pe picioare prima firmă privată din România, cu numărul de înre­gistrare 00000001: un birou de arhitectură numit Alpha Construcţii şi Investiţii.

    În arhitectură face primul milion de dolari. După ce le faci şi pe restul de zece totuş merge mai uşor, pentru că e reală sintagma "ban la ban trage", avea să afirme omul de afaceri într-un interviu.
    Anul trecut, Alpha Construcţii mai făcea afaceri de 13.400 de euro şi avea pierderi de 0,3 milioane de euro.

    Potrivit Ziarului Financiar,primul contact cu Rompetrol, care era un braţ de servicii român pentru industria pe­tro­lieră internaţională, a fost în 1998 prin inter­me­diul Fondului de Investiţii Romania and Mol­dova Direct Fund. Acest vehicul a fost pus pe picioare alături de americanul Phil Stephen­sonşi a ajuns să aibă participaţii la mai multe com­panii printre care Sanex Cluj (plăci cera­mice), First Logistic Distribution, dar şi Rompetrol.

    Cine era Phil Stephenson?

    Potrivit informaţiilor disponibile, Stephen­son este absolvent de drept la Harvard. Timp de 18 luni, în mandatului lui George Bush la Casa Albă, ocupă funcţia de preşedinte al biroului de Afaceri Internaţionale din cadrul Trezoreriei americane, având astfel o privire de ansamblu la tot ce se petrecea în Europa de Est.

    În anii ’90, folosindu-se de conexiunile politice pune pe picioare un fond de investiţii. Mai mulţi investitori internaţionali, dar şi personalităţi precum ambasadorul SUA în Germania pun bani în acest fond de investiţii. În 1997 Stephenson şi Patriciu se întâlnesc, omul de afaceri român devenind partener în fondul de investiţii început de Phil Stephenson.

    „Întâlnirea mea cu Phil a avut loc la Washington în 1997. Mă întâlneam cu un prieten care de altfel ne-a şi făcut cunoştinţă Richard Burt, ambasador în Germania al SUA şi apoi copreşedinte al unei asociaţii România-America. El mi-a zis hai să-ţi prezint pe unul care-i la fel ca tine, întreprinzător. Am început să stăm de vorbă, ne-am cunoscut, ne-am plăcut, ne-am luat şi ne-am dus prin lume să strân­gem bani. Urmăream să strângem cât mai mulţi bani. Dacă nu era criza din Rusia, terminam cu 100 mil. $, ceea ce era enorm pentru România atunci. Şi 30 mil. $ cât am strâns era ceva“,
    spunea Patriciu în 2009.

    „Era sânge pe străzi în acei ani“, spunea Stephenson la mijlocul anilor ’90, „dar era o oportunitate peste tot, dacă aveai stomacul suficient de tare“, scria în 2005 Washington Post, citându-l pe american.

    Primul pas a fost achiziţia rafinăriei Vega, o unitate de procesare mică, apoi a urmat compania de servicii petroliere Petros,iar apoi a urmat Petromidia.

    Petromidia, cea mai strategic plasată rafinărie din România, a fost cumpărată de Patriciu în 2001 de la statul român reprezentat de FPS cu circa 50 mil. $şi era obligat la investiţii de circa 200 de mil. $.

    Cel mai mare ajutor pe care Patriciu îl primeşte de la statul român vine însă în 2003, când Adrian Năstase, Mihai Tănăsescu şi Dan Ioan Popescu au semnat ordonanţa prin care Petromidia, deţinută de Dinu Patriciu, a primit facilitatea de a-şi transforma datoriile istorice (571 mil. euro la acea vreme) în obligaţiuni pe şapte ani. Obligaţiunile erau convertibile, iar Guvernul i-a lăsat emitentului dreptul de a decide dacă la scadenţă plăteşte banii sau converteşte obligaţiunile în acţiuni.

    „O rafinărie nu este decât o inimă care trebuie să pompeze sânge, dar trebuie să aibă organism. Una dintre cele mai proaste idei a fost crearea Petromului în 1997. Rafinăriile fără staţii de distribuţie nu există. Petromidia, deşi cea mai mare dintre rafinăriile româneşti, a fost lăsată de izbelişte. Petromidia avea 11 staţii amărâte de distribuţie, iar astăzi sunt peste 700. În primul an am construit vreo 20, apoi 30. Investiţia se recupera imediat prin câştigurile suplimentare. Am început încă din 2001 să trecem graniţele“,
    mai spunea Patriciu în 2009.



    Exitul

    În timpul în care frâiele Rompetrol au fost deţinute de Patriciu, compania s-a transformat într-un jucător regional, cu o prezenţă importantă pe pieţe precum Bulgaria sau Moldova, dar care a făcut şi achiziţii în Europa de Vest, Dyneff (Franţa).

    Fără îndoială, anul 2007 a fost unul fast pentru Dinu Patriciu. A fost anul marii lovituri în afaceri. Chiar în zorii crizei, omul de afaceri decide vânzarea unui pachet de 75% din acţiunile Rompetrol către grupul kazah de stat KazMunaiGaz pentru 1,6 miliarde de dolari, din care a încasat 1,2 miliarde de dolari.La acel moment, Dinu Patriciu devine cel mai bogat român, depăşindu-i în topul averilor estimate pe Ion Ţiriac şi pe Iosif Constantin Drăgan.

    Kazahii dau asigurări că ei vor plăti datoria istorică a Rompetrol în termen,în timp ce statul român pur şi simplu se uită de pe margine nepăsător privind distant soarta uneia dintre cele mai mari datorii pe care o avea de recuperat.

    În 2009, Patriciu iese complet din afacerea Rompetrol, kazahii căpătând control unic asupra businessului care l-a transformat în cel mai puternic antreprenor român.

    O problemă nerezolvată

    La scadenţă, kazahii i-au plătit statului numai 54 mil. euro din această creanţă pe care o moşteniseră de la Dinu Patriciu. Pentru restul de 516 mil. euro statul a primit fără să vrea acţiuni la Rompetrol, deţinând în prezent un pachet de 44,69% din Rompetrol Rafinare.

    La începutul acestui an, grupul kazah a semnat un memorandum de înţelegere cu Rompetrol, document aprobat printr-o hotărâre de guvern.

    Prin acest memorandum se stabileşte că Rompetrol va cumpăra 26,6% din acţiunile emise de către Rompetrol Rafinare, compania care administrează rafinăria Petromidia, în schimbul a 200 de milioane de dolari, plătibile în numerar. Suma în numerar convenită va fi plătită către stat la finalizarea tranzacţiei într-o singură tranşă. Acum statul deţine 44,69% din Rompetrol Rafinare, iar după tranzacţie va mai rămâne cu 18%.Statul român a ajuns însă să deţină această participaţie în contul creanţei de 688 de milioane de dolari (516 milioane de euro) pe care o avea de recuperat de la Rompetrol.



    Statul a mai precizat că licitaţia va fi deschisă, aşa că oricine va veni cu o ofertă mai bună ar putea deveni acţionar la Rompetrol Rafinare. Dincolo de plata pentru pachetul de acţiuni, în memorandum părţile au convenit să realizeze şi un fond de investiţii, în care statul ar deţine 20% din acţiuni, prin intermediul căruia în 7 ani de zile s-ar realiza proiecte de un miliard de dolari. Fondul porneşte la drum cu un capital de 150 mil. dolari, din care 30 mil. dolari reprezintă participaţia statului român, care însă va fi achitată de The Rompetrol Group.

    Ce a urmat după Rompetrol

    Odată cu exitul din Rompetrol, niciun alt proiect iniţiat de omul de afaceri nu a mai avut succes, fie că a fost vorba de retail, imobiliare sau energie verde.



    Mai mult, potrivit Mediafax,în ultimii ani, Dinu Patriciu a fost implicat mai mult în procese decât în afaceri şi politică.În momentul morţii sale, omul de afaceri avea trei dosare pe rolul unor instanţe şi un alt dosar aflat în fază de anchetă la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

    Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află dosarul Rompetrol,în care Dinu Patriciu este acuzat, printre altele, de delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei de capital, scrie Mediafax.

    Următorul termen de judecată din acest proces va avea loc în 2 septembrie.În cazul lui Dinu Patriciu, instanţa va constata încetarea procesului penal, dar, pe de altă parte, în ipoteza în care judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti vor constata că statul român a fost prejudiciat în urma acţiunilor omului de afaceri, poate fi dispusă confiscarea extinsă. în acest caz, o parte din averea lui Dinu Patriciu, care le va reveni urmaşilor săi, va fi pusă sub sechestru, scrie Mediafax. Omul de afaceri Dinu Patriciu a fost achitat, la 28 august 2012, de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, trimis în judecată în septembrie 2006, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare.

    Totodată, instanţa i-a achitat şi pe ceilalţi 11 inculpaţi din dosar, printre care Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi Gabriela Anghelache. Pe lângă acest dosar penal, Dinu Patriciu mai are alte două cauze, în care urma să se judece cu soţia sa, Dana Patriciu. Unul dintre ele, în care soţia sa a cerut partajarea averii şi o jumătate din totalul acesteia, se află la Judecătoria Sectorului 1.

    Pe de altă parte, procurorii DIICOT instrumentează un dosar în care era implicat şi Dinu Patriciu, respectiv cel care vizează privatizarea rafinăriilor Petromidia şi Vega. Dinu Patriciu şi mai mulţi directori din Rompetrol erau acuzaţi de înşelăciune şi, potrivit anchetatorilor, banii prevăzuţi în clauzele de investiţii nu au fost folosiţi în acest scop. Cauza este disjunsă din dosarul Rompetrol, care se află pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

    Cele mai importante tranzacţii din cariera lui Dinu Patriciu au fost preluarea rafinăriei Petromidia şi vânzărea grupului Rompetrol, ultima transformându-l în cel mai bogat om din România. Ce spun colaboratorii apropiaţi ai lui Dinu Patriciu din perioada Rompetrol, citiţi în Ziarul Financiar.

    Cine sunt moştenitorii lui Dinu Patriciu

    Dinu Patriciu se separase de ultima sa soţie, Dana, cu care s-a luptat mai bine de un an pentru averea estimată la 2,3 miliarde de euro, după ce aceasta ceruse partajul. Anul acesta, pe 24 septembrie, un nou termen era programat în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei din Buftea. În viaţa privată era fidel principiului discreţiei şi afirma că nu există nicio legătură între viaţa privată şi afaceri.

    Avea două fiice din primul său mariaj, cu Sabina Roşianu: Ana, 31 de ani şi Maria, 27 de ani, ambele crescute de mama lor.

    "Le-am învăţat să-şi trăiască propria viaţă şi am un contract cu ele: dacă la 30 de ani nu câştigă fiecare câte 150.000 $ pe an, prin propriile puteri, nu moştenesc nimic. Totul va rămâne unei fundaţii", avea să spună într-un interviu omul de afaceri, citat de Ştirile ProTv.

    Potrivit sursei citate, fiicele lui Dinu Patriciu ar fi învăţat la unele dintre cele mai bune şcoli din Europa - în Elveţia şi la Paris.



    ÎN CE A INVESTIT FIICA LUI PATRICIU 500.000 EURO VEDEŢI AICI

    În 1994, omul de afaceri s-a căsătorit cu Dana, o arhitectă, dar ultimii ani i-au trăit separat. În februarie 2013, Dinu Patriciu avea să-i ceară divorţul, la Judecătoria Sectorului 1. Ulterior, după 14 termene, dosarul a ajuns la Buftea pentru ca, în paralel, la Judecătoria Sectorului 1, să se dezbată partajul la care Dana Patriciu ceruse jumătate din avere.

    Pe 24 septembrie 2014 era programat un nou termen, un termen la care nimeni nu va mai fi prezent.



    Dinu Patriciu a murit înconjurat de membrii familiei, în urma unei infecţii pulmonare, pentru care fusese spitalizat în ultimile zile. Funeraliile sale  vor avea loc în cercul restrâns al familiei. Într-un mesaj dat publicităţii câteva ore mai târziu de la anunţul decesului, familia cere ca dorinţa defunctului să fie respectată - "ultimul său drum să ocoleasca neînţelegerile, lipsa de decenţă şi agresivitatea de care acesta a avut prea mult parte, în ultimii ani de viaţă şi suferinţă". (Roxana Petrescu, Ziarul Financiar)  

    Sursa:
    http://www.gandul.info/stiri/intrebarile-fara-raspuns-pe-care-le-lasa-in-urma-dinu-patriciu-13116411?utm_source=Gandul&utm_medium=Click%2BCitesteSi+200&utm_campaign=CitesteSi%2Bgandul
    -----------------------------------------------------------------------




    Dosarul Rompetrol, în care Dinu Patriciu este judecat la Curtea de Apel București pentru delapidare și manipularea pieței de capital a suferit, în ultimul an, mai multe amânări succesive, deoarece omul de afaceri nu a mai putut fi citat.

    Din punct de vedere tehnic, la următorul termen, Curtea de Apel București va trebui să confirme informația și să solicite avocaților certificatul de deces al omului de afaceri, fie de la ultimul domiciliu, fie de la Ambasada României la Londra.
     
    După ce se obține certificatul de deces, de la primăria de la ultimul domiciliu în România, se va solicita lista moștenitorilor lui Patriciu. După ce se comunică și aceste nume, instanța va dispune introducerea acestora în cauză și citarea lor în proces.
     
    Dacă după dezbaterile finale de la apelul de la Curtea de Apel București, judecătorii vor admite apelul DIICOT, ceilalți inculpați din dosar pot fi condamnați, dar față de Patriciu se va dispune încetarea procesului penal ca urmare a decesului.  În schimb, moștenitorii pot fi puși să plătească eventualele daune.
     
    Procesul Rompetrolîn care Dinu Patriciu este judecat la Curtea de Apel București pentru delapidare și manipularea pieței de capital s-a amânat succesiv după ce magistrații nu au putut realiza procedura de citare cu Patriciu. Dinu Patriciu nu și-a mai trimis nici avocatul la ultimele termene ale procesului de la Curtea de Apel. Magistraților nu li s-a întors nicio dovadă că omul de afaceri a primit citația care să-l înștiințeze de termenele de judecată, deși s-a făcut adresă inclusiv la spitalul Royal Free Hospital, locație unde unul din avocații lui Patriciu, Gheorghe Dragomir, susținuse că acesta ar fi internat.
     
    În cauză a fost audiat fostul ministru al finanțelor, Florin Georgescu, care le-a spus magistraților că nu cunoaște modul în care a fost înregistrată și gestionată creanța Libia de direcția de specialitate din interiorul Ministerului de Finanțe. La începutul lunii aprilie, Curtea de Apel București a admis cererea de probe a procurorilor DIICOT, prin care aceștia au solicitat reaudierea unor martori considerați importanți. Printre aceștia se regăseau Ionuț Costea și fostul ministru de Finanțe, Florin Georgescu.
    În temeiul art.420 alin.5 Cod procedură penală încuviințează cererile formulate de reprezentantul Ministerului Public și apelantul intimat Grama Petrică și dispune readministrarea probei testimoniale constând în declarațiile martorilor Popescu Moise, Georgescu Florin, Ene Constantin, Mergeani Iancu, Costea Mircea Ionuț precum și administrarea probei constând în declarațiile martorilor cu identitate protejată George Rice și Radu Comănescu. Dispune efectuarea adresei către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT pentru a prezenta martorii cu identitate protejată,
    se arată în încheierea Curții de Apel București din 8 aprilie.
    ------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------------------
    ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0



    Cronica unei despărţiri anunţate.
    Monica Macovei:Am decis să demisionez din PDL.

    Candidatul independent la preşedinţia României, europarlamentarul Monica Macovei, a demisionat din Partidul Democrat Liberal.


    "Astăzi demisionez din PDL",
    a anunţat Monica Macovei în cadrul unei conferinţe de presă, precizând că "nu este un gest pripit".

    "Am reflectat mult la aceasta decizie. Ceea ce se întâmplă azi în PDL este greşit şi, din acest motiv, am decis să demisionez. Se fac tot felul de înţelegeri de la o zi la alta, ne-am trezit cu un candidat care nu este al PDL, care nu ştim unde vrea să ducă România", a declarat Monica Macovei.

    Europarlamentarul ales pe listele PDL a mai spus că este singurul candidat care poate garanta apropierea României de Statele Unite.
    "Numai eu pot garanta rămânerea alături de NATO",
    a spus Macovei.

    Sursa:
    http://www.cotidianul.ro/monica-macovei-am-decis-sa-demisionez-din-pdl-246360/


    ”Multe decizii ale PDL au indus confuzie in PDL. Nu am inteles de ce nu poate avea propriul candidat la prezidentiale”, a mai declarat Monica Macovei, in opinia careia Klaus Iohannis nu a dovedit ca reprezinta dreapta, ca apara statul de drept si vrea anticoruptie.”Nu ma inscriu in niciun alt partid politic. Voi candida independent pentru functia de presedinte al Romaniei pentru ca sunt convinsa ca romanii merita un presedinte al lor”, a declarat Monica Macovei.

    Presedintele PDL, Vasile Blaga, a declarat, vineri, la Craiova, ca, potrivit Statutului partidului, in momentul in care va candida independent, Monica Macovei va fi automat radiata din randurile membrilor formatiunii democrat-liberale: “Avem un statut foarte clar, care spune la articolul 20 ca, in momentul in care domnia sa va candida independent, automat este la radiere, la capitolul radieri, va fi radiata din randurile membrilor Partidului Democrat, este radiata automat si acest articol este prins in statut”.

    Intrebat de jurnalisti daca acest lucru nu aduce prejudicii imaginii partidului, liderul PDL a raspuns: ”Am spus din primul moment ca da, mai ales ca domnia sa nu a fost oprita niciun moment sa participe la o competitie interna in partid. Eu nu stiu un alt candidat in afara domnului Iohannis care sa fi fost desemnat mai democratic de propria structura politica si aici ma refer la Alianta Crestin Liberala si de marele partid liberal. Pe de o parte, a fost competitia interna castigata de Catalin Predoiu si a fost etapa a doua, asa cum ne-am inteles, intre PDL si PNL - o competitie intre domnul Catalin Predoiu si domnul Iohannis. Ce ne bucura pe noi, azi, este ca noi toti, in frunte cu domnul Predoiu, suntem azi cei mai mari suporteri ai domnului Iohannis si vom fi in aceasta campanie”.
     
    Sursa:
    http://stirileprotv.ro/stiri/politic/monica-macovei-a-demisionat-din-pdl.html

    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
    ----------------------------------------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0



    100 de angajati ai ASFsi-au dat demisia pentru 21.000 de euro.
    La cat au ajuns salariile intr-o institutie fara mari reusite.



    Va depuneti demisia si primiti o compensatie de 21 de mii de euro. O oferta imposibil de refuzat si-au spus 100 de angajati ai Autoritatii de Supraveghere Financiara, care au acceptat imediat conditiile.

    Potrivit presedintelui ASF, salariile celor 500 de angajati ramasi au fost taiate, ca urmare a reformarii institutiei zguduite de scandaluri de coruptie. Chiar si asa, un sef de serviciu primeste acum peste 3 mii de euro pe luna.

    "Salariul meu a fost diminuat cu 47 la suta"

    Misu Negritoiu, presedintele institutiei publice cu unele dintre cele mai mari salarii din Romania, a anuntat marti cat scrie pe fluturasul sau de salariu. Aproape 8000 de euro.

    Presedintele ASF = 7950 euro
    Directori general = 6800 euro
    Directori = 5700 euro
    Sefi de serviciu = 3400 euro


    Directorii generali primesc cu 1000 de euro mai putin. Directorii de departamente 5700 de euro, iar sefii de servicii 3400. Aceste salarii sunt mai mici decat cele din BNR si mult mai mici decat ale fostei conduceri, sustine Misu Negritoiu.

    Fostul presedinte, Dan Radu Rusanu a incasat venituri de peste 70 de mii de euro in doua luni. Cu toate acestea 98 de angajati nu au fost multumiti de salariile "mici" si au acceptat sa plece. Salariile compensatorii in cazul lor ajung la 21.400 de euro de persoana.

    Cei aproape 500 de angajati ramasi trebuie sa respecte un cod de imbracaminte si... sa completeze declaratii de rudenie, in care sa prezinte informatii despre neamurile din interiorul ASF. Multi angajati sunt rude ale politicienilor.

    "Am calculat si erau 53 de angajati in relatii de rudenie in ASF", mai spune Misu Negritoiu.
    Reforma pe care sustine ca vrea sa o faca actuala conducere nu va duce insa la disparitia primelor. Acestea vor fi aproape de valoarea salariului si se vor plati doar pentru performante.

    ASF supravegheaza piata asigurarilor, a valorilor mobiliare si a pensiilor private. Din pacate, piata asigurarilor are cele mai multe probleme, iar conducerea autoritatii, in ciuda salariilor uriase pe care le incaseaza, nu a reusit sa le rezolve.

    Singurele masuri luate pana acum au fost amendarea unor directori din companiile de asigurari, punerea unei companii sub administrare speciala si suspendarea dreptului alteia de a emite polite RCA timp de o luna.


    Sursa: Pro TV, Data publicarii: 2 Septembrie 2014
    =====================================
    ======================================================
    ===================================================================

    0 0


    Americanii către Dreapta românească:terminaţi cu propaganda, că nu ţine

    Când Victor Pontaîncearcă să redeschisă relaţia economică româno-chineză, aparatul de propagandă dirijat de la Cotroceni nu conteneşte să arunce cu acuzaţii înspre premier.
     
    Una dintre temele pe care adversarii premierului  au tot încercat să o rostogolească în ideea că doar-doar îl vor mai discredita pe Victor Ponta a fost cea legată de aşa-zis orientare către China şi spaţiul estic în detrimentul parteneriatelor consacrate cu UE sau SUA. În mod evident, pentru orice român cu capul pe umeri care nu pleacă urechea la gogoriţele propagandei băsiste, astfel de abordări sunt nu doar deplasate, cât mai ales ridicole.

    Este clar pentru toată lumea că România s-a înscris pe calea europeană prin integrarea în UE din 2007, iar aderarea la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA sunt alte două repere ale consolidării relaţiei cu partenerii americani şi nord-atlantici. O confirmă însuşi Dean Thompson, noul însărcinat cu afaceri al Ambasadei SUA în România.
    „După cum Duane, predecesorul meu, spunea înainte să plece: ne aşteptăm ca viitorul preşedinte al României, indiferent cine va fi, să fie un prieten al Statelor Unite şi un susţinător al dialogului şi parteneriatului nostru strategic. Aşteptăm să lucrăm cu oricine decide poporul român să pună în această funcţie”,
    afirmă înaltul reprezentat americanîntr-un interviu pentru cotidianul “Gândul”.
     
    În fond, demersurile premierului Ponta în direcţia dezvoltării relaţiilor economice cu China nu numai că nu sunt blamabile, ba chiar din contră. Ele sunt o dovadă a pragmatismului primului ministru român. Majoritatea statelor vestice şi inclusiv SUA au dezvoltat relaţii comerciale cu China, o dinamică aboslut normală dacă ţinem cont că marele stat asiatic este un adevărat colos economic, cu creşteri înregistrate de la an la an.

    În altă ordine de idei, interesul strategic al marilor economii occidentale faţă de piaţa chineză nu i-a transformat pe reprezentanţii acestor state în filocomunişti. În schimb, când Victor Ponta încearcă să redeschisă relaţia economică româno-chineză, aparatul de propagandă dirijat de la Cotroceni nu conteneşte să arunce cu acuzaţii înspre Victor Ponta. Or, este cât se poate de clar că acest tip de retorică nu are cum să convingă ci, din contră, va avea un efect de bumerang împotriva acelora care încearcă să lanseze astfel de teme lipsite de orice temei.

    De aceea, semnalul oficialilor americani vine cum nu se poate mai bine. El risipeşte orice urmă de îndoială. Dacă partenerii americani ar fi avut fie şi o minimă suspiciune faţă de profilul lui Victor Ponta în materie de politică externă, atunci cu siguranţă ar fi transmis-o prin vocea noului însărcinat cu afaceri în România. Ceea ce, evident, nu s-a întâmplat.

    În cele din urmă, tentativele Dreptei din România de a-l arăta cu degetul pe Victor Ponta drept un simpatizant al comuniştilor devoalează lipsa unui proiect. Desigur că cel mai comod este să arunci cu noroi într-un premier care, spre deosebire de predecesorii lui portocalii, a reuşit să înscrie ţara pe o creştere economică solidă, scoţând-o din zona nisipurilor mişcătoare. Iar aceste merite nu-i pot fi confiscate lui Victor Ponta, oricât de mult ar încerca adversarii săi politici să-l calomnieze.

    Sursa: http://www.obiectiv.info/americanii-catre-dreapta-romaneasca-terminati-cu-propaganda-ca-nu-tine_53249.html#sthash.l33OV8pr.dpuf
    -------------------------------------------------------
    -------------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    Liderii ACL Vasile Blaga şi Klaus Iohannis au trimis, miercuri, o scrisoare preşedintelui ales al CE, Jean-Claude Juncker, şi liderului PPE, Joseph Daul,că nominalizarea Corinei Creţu pentru funcţia de comisar european s-a făcut prin încălcarea legii, întrucât aceasta nu a fost audiată în Parlament.
    "În urma informaţiilor cu privire la posibila desemnare în funcţia de comisar european a doamnei Corina Creţu, ca urmare a nominalizării acesteia din partea domnului prim-ministru al României, Victor Ponta, vă notificăm prin prezenta faptul că această nominalizare a fost făcută prin încălcarea legii",

    se arată în scrisoare celor doi lideri ACL.

    Blaga şi Iohannis i-au informat pe Jean-Claude Juncker şi pe Joseph Daul că, potrivit articolului 19 din Legea nr.373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene, Parlamentul României va fi informat de către Exetuciv în legătură cu nominalizarea persoanelor în vederea ocupării unor funcţii în cadrul instituţiilor Uniunii Europene. Totodată, comisiile de specialitate ale Parlamentului vor audia persoana nominalizată de Guvern pentru funcţia de membru al Comisiei Europene.

    Liderii ACL explică în scrisoare faptul că audierea ar fi trebuit să aibă loc înainte de transmiterea nominalizărilor către Comisia Europeană şi nu ulterior, aşa cum a anunţat premierul Victor Ponta că se va întâmpla.
    "Ar fi absurd de crezut că legiuitorul s-ar fi referit la o audiere în Parlamentul intern abia după ce propunerea a fost deja asumată de România şi transmisă Comisiei Europene. În acest caz, dispoziţia legală ar fi lipsită de orice conţinut şi finalitate, deoarece o eventuală opoziţie a Parlamentului, urmare a audierilor efectuate, nu ar mai avea nici o relevanţă",
    se precizează în scrisoare.

    Cei doi mai notează faptul că Anca Boagiu, preşedinte al Comisiei pentru Afaceri Europene din Senat, a solicitat încă din luna iulie prin scrisori oficiale atât premierului Victor Ponta, cât şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, să demareze procedurile legale în vederea nominalizării unui comisar european.

    În concluzie, Blaga şi Iohannis consideră că "această desemnare ilegală" făcută de Victor Ponta poate afecta atât credibilitatea Comisiei Europene, cât şi pe cea a preşedintelui ales care "ar putea fi pus într-o situaţie dificilă când va trebui să treacă de votul Parlamentului European, având în componenţa Cabinetului un comisar nominalizat ilegal".

    Premierul Victor Ponta a declarat, pe 30 august, că audierea în Parlamentul de la Bucureşti se va face după ce Jean-Claude Juncker va decide portofoliul şi persoana desemnată din partea României.
    "Imediat ce va fi anunţată decizia domnului Juncker, eu voi proceda conform legii româneşti, şi anume persoana care va fi desemnată pentru un anumit portofoliu va trece prin procedurile naţionale, care înseamnă audierea în cadrul Parlamentului naţional",
    a precizat premierul.

    Preşedintele ales al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a decis ca din cei doi candidaţi ai României pentru un post de comisar să aibă discuţii doar cu europarlamentarul PSD Corina Creţu, chiar dacă prima opţiune a Bucureştiului a fost pentru Dacian Cioloş, potrivit unui surse europene.

    Purtătorul de cuvânt al CE Natasha Bertaud a anunţat, miercuri, că discuţia dintre Jean-Claude Juncker şi candidatul român va avea loc joi.

    Sursa:
    http://www.mediafax.ro/politic/blaga-si-iohannis-au-scris-lui-juncker-si-lui-daul-ca-nominalizarea-corinei-cretu-este-ilegala-13198707
    -------------------------------------------
    ----------------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    In ciuda pârei si reclamatiilor Șleahtei lui Basescu,

     
    Preşedintele ales al CE, Jean Claude Juncker, a audiat-o joi, la Bruxelles, pe
    Corina Creţu
    pentru postul de comisar european, purtătorul de cuvânt al Comisiei Natasha Bertaud anunţând pe Twitter că numărul candidaţilor femei a ajuns la nouă.
     
    Natasha Bertaud a postat pe Twitter o fotografie din timpul audierii Corinei Creţu.
     
    Ulterior, ea a scris că, odată cu nominalizarea Corinei Creţu, preşedintele ales al CE, Jean Claude Juncker, are nouă femei candidat la postul de comisar european.

    Şi în Comisia Europeană condusă de Jose Manuel Barroso sunt nouă femei comisar european, iar Juncker şi Parlamentul European au anunţat că nu vor accepta ca noul Executiv european să aibă un număr mai mic de femei.

    Sursa:
    http://www.mediafax.ro/politic/juncker-a-audiat-o-pe-corina-cretu-pentru-postul-de-comisar-european-13207086
    ----------------------------
    --------------------------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    Presedintele in exercitiu al Consiliului European, Herman Van Rompuy,i-a spus succesorului sau Donald Tusk,in prezent prim-ministru al Poloniei, ca se va confrunta cu trei mari provocari.

    Acestea sunt stagnarea economiei din zona euro,criza din Ucraina, pe care a descris-o ca fiind cea mai mare amenintare la securitatea continentala de la Razboiul Rece incoace, si riscul ca Marea Britaniesa iasa din Uniunea Europeana.

    Problemele sunt legate intre ele, sustine editorialistul financiar Hugo Dixon, intr-un articol publicat de Reuters in editie electronica.

    Situatia din Ucraina

    Presedintele rus Vladimir Putin le-a cerut miercuri separatistilor sa opreasca varsarea de sange din estul Ucrainei, dupa ce un asa-zis armistitiu invaluit de confuzie a fost discutat, miercuri dimineata, intre liderul de la Moscova si presedintele ucrainean Petro Porosenko.

    Rasturnare spectaculoasa in Ucraina: Putin, apel la separatisti si plan de actiune scris de mana

    De asemenea, Putin a mai precizat ca este necesar ca Guvernul de la Kiev sa retraga fortele armate din estul separatist. In plus, presedintele Rusiei a trasat un plan in sapte puncte pentru stabilizarea situatiei din Ucraina.

    Gata razboiul din Ucraina? Porosenko spune ca s-a inteles cu Putin. Ce zice Kremlinul

    Declaratiile presedintelui rus vin dupa o zi plina de confuzie in ceea ce priveste criza din Ucraina. Armistitiul anuntat initial de catre presedintele Ucrainei a fost invaluit de mister, intrucat partile conflictului au reusit sa aduca mai multe retractari si reformulari anuntului initial de incetare a focului.

    In plus, o astfel de incetare a focului a mai existat recent in Ucraina, ea fiind incalcata de catre separatistii prorusi.

    Numerosi analisti internationali sustin ca armistitiul nu ar duce decat la un "conflict inghetat", situatie care satisface idealurile expansioniste ale lui Putin, care poate controla astfel estul Ucrainei.

    Razboi sau pace in Ucraina? Armistitiu inconjurat de mister si retractari

    Armistitiu incalcat in Ucraina: Bombardamente ale armatei in Slaviansk

    Slabiciunea zonei euro este unul dintre motivele pentru care UE are retineri in a actiona impotriva Rusiei. Cresterea PIB-ului, deja anemica, s-a oprit in al doilea trimestru al acestui an. Rata inflatiei a ajuns la 0,3%, in vreme ce rata somajului este blocata la 11,5%.



    Sanctiunile impotriva Rusiei sufoca Europa de Est - Banca Mondiala

    Cu Italia in a treia recesiune in ultimii ani si Germania si Franta cu economia in scadere, aceasta nu mai este o criza care poate fi numita "little PIGS" (micii porci) - Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania. Ar fi mai bine sa folosim un nou acronim, "FIG" (Franta, Italia, Germania), pentru a descrie agonia prin care trec cele trei mari puteri, subliniaza analistul.

    Dezastru in Europa cauzat de atitudinea economica a Rusiei?

    Zona euro nu ar putea suporta inca un soc. Asta explica de ce UE are o atitudine atat de moale in ceea ce priveste aplicarea de sanctiuni impotriva Rusiei, continua Dixon, in ciuda evolutiilor care au ajuns acum sa fie efectiv o invazie in Ucraina.

    Masuri care ar zdruncina Moscova in adevaratul sens al cuvantului - cum ar fi taierea Rusiei de la sistemul financiar global sau aplicarea unui embargo asupra livrarilor de gaze - ar lovi, de asemenea, si in Europa.
    Sanctiunile asupra Moscovei, ecou in Europa

    Chiar si sanctiunile minore care au fost impuse pana acum au avut un efect surprinzator de mare asupra economiei Uniunii Europene, pe langa cea a Rusiei, pentru ca au zadarnicit increderea pe care cele doua o aveau una in alta, in opinia editorialistului Reuters.

    Intre timp, slaba economie a zonei euro creste riscul ca Marea Britanie sa renunte la apartenenta europeana.David Cameron intentioneaza sa organizeze un referendum pana la sfarsitul lui 2017, daca va fi reales prim-ministru anul viitor. Daca zona euro se va impotmoli atunci in recesiune, euroscepticilor le va fi mult mai usor sa sustina ca Marea Britanie "este incatusata de un cadavru si ar trebui sa se elibereze".

    Germania: Iesirea Marii Britanii din UE este inimaginabila, inacceptabila

    Daca Regatul Unit renunta la UE, puterea Europei de a-i tine piept Moscovei va fi mult diminuata. Marea Britanie si Franta sunt cele mai mari puteri militare din Uniunea Europeana. Cea dintai este, de asemenea, activa in ceea ce priveste diplomatia. In urma iesirii Marii Britanii din UE, sustine expertul, Europa ar fi si mai dominata de predilectiile non-interventioniste ale Germaniei.

    Iesirea Marii Britanii din UE ar submina politica externa europeana in doua feluri, considera Hugo Dixon. In primul rand, ar fi chiar mai greu de coordonat o pozitie comuna daca premierul britanic nu ar mai sta la masa cu omologii sai europeni. In al doilea rand, ar transmite un semnal puternic atat prietenilor, cat si potentialilor dusmani, ca Europa se fragmenteaza. Asta ar insemna, subliniaza analistul, ca vocea europeana ar fi luata si mai putin in serios.

    Conflictul din Ucraina imparte Europa: Slovacia nu sustine sanctiunile contra Rusiei

    Presedintele Bancii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, a dezvaluit recent ce trebuie facut pentru resuscitarea zonei euro: o politica monetara mai destinsa si mai putina austeritate fiscala. Nu este clar daca acesta vrea sa treaca la fapte cu aceeasi rapiditate cu care a rostit cuvintele, insa nu avem timp de pierdut, avertizeaza specialistul, care recomanda ca BCE sa lanseze un program de relaxare fiscala.

    Premierul ceh, atacat pentru ca se impotriveste sanctiunilor pentru Rusia - Si-a uitat istoria

    "UE trebuie sa inteleaga ca exista o limita a masurilor de combatere a agresiunii Rusiei in Ucraina, dar, in acelasi timp, este timpul sa realizeze ca trebuie sa faca Rusia sa sufere prin sanctiuni. Asta inseamna sa fie dispusa sa suporte o lovitura economica pe propria piele. Altfel, Vladimir Putin ar putea trage concluzia ca poate agresa tari din interiorul Uniunii Europene. UE are vremuri dure in fata sa", conchide Hugo Dixon.

    Sursa:
    http://www.ziare.com/europa/uniunea-europeana/vin-vremuri-grele-pentru-ue-cu-o-economie-la-pamant-si-o-rusie-dura-solutia-salvatoare-1319671?
    -----------------------------------------------------------------------
    ----------------------------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    In vara lui 1939, polonezii si-au vazut de viata lor fara a presimti invazia nazista ce avea sa urmeze - haosul, ocupatia, distrugerea si genocidul au urmat. Privind acum inapoi, polonezii probabil trebuiau sa renunte la orice, sa se mobilizeze si sa-si apere tara, pregatiti de un razboi total.


     Este posibil ca ucrainenii, in vara lui 2014, sa aiba o soarta similara? Ar trebui sa se mobilizeze imediat, si, odata cu ei, si cetatenii din centrul Europei, se intreaba Anne Applebaum, director al programului Tranzitii Globale la Institutul Legatum din Londra, intr-un editorial publicat de Dallas News.


     Unora, aceasta intrebare le poate parea stupida, naiva si apocaliptica, insa este vorba despre o teama pe care multi est-europeni o au in acest moment.

    Presedintele Ucrainei: Rusia poate sa ocupe si Bucurestiul!

    In ultima saptamana, scrie specialistul, trupele ruse, grupate sub steagul unui stat necunoscut pana acum, Novorosia, au marsaluit peste granita, in sud-estul Ucrainei. Academia rusa de Stiinte a anuntat ca va publica o istorie a Novorosiei toamna aceasta si ii traseaza radacinile pana la Ecaterina cea Mare.

    Putin catre Barroso: Daca vreau, ajung la Kiev in doua saptamani!

    Mai multe harti ale asa-zisei Novorosia circula la Moscova - unele includ Harkov si Dnipropetrovsk, orase aflate la sute de kilometri distanta de locul unde se duc luptele. Unii plaseaza Novorosia de-a lungul coastei Marii Negre, in asa fel incat leaga Rusia de peninsula Crimeea si de Transnistria, republica separatista a Moldovei. Chiar daca isi incepe existenta ca un stat nerecunoscut, de felul Abhaziei si Osetiei de Sud, "state" rupte de Rusia din teritoriul Georgiei, Novorosia se poate extinde in timp.

    Soldatii rusi vor fi nevoiti mai intai sa creeze acest stat si, in cele din urma, Rusia va avea nevoie de tot mai multe trupe pentru a mentine acest teritoriu.

    Gata razboiul din Ucraina? Porosenko spune ca s-a inteles cu Putin. Ce zice Kremlinul

    Novorosia, continua expertul, nu va fi stabila mult timp, intrucat e locuita de ucraineni care isi doresc ramanerea in Ucraina. Si pentru aceasta problema este o solutie utilizata anterior - Alexander Dughin, ideologul nationalist ascultat de Putin, a spus, recent, ca "Ucraina trebuie curatata de idioti", dupa care a cerut un "genocid" pentru "rasa de bastarzi".

    Novorosia va fi dificil de pastratm insa, daca va avea opozanti in Occident. Sunt analizate posibile solutii la aceasta problema. Vladimir Jirinovski, deputat si "nebunul Curtii", a spus la televiziunea rusa ca Rusia ar trebui sa utilizeze arsenalul nuclear pentru a bombarda Polonia si statele baltice, pentru a arata Occidentului cine are puterea in Europa.

    "Nimic nu ameninta America, e departe. Dar tarile est-europene se vor plasa singure sub amenintarea anihilarii",
    a spus acesta, in remarci calificate de Putin drept "nu politica oficiala", dar Jirinovsky "da mereu tonul la petrecere".

    O persoana mult mai serioasa decat Jirinovski, analistul rus disident Andrei Piontkovski, a publicat un articol cam in aceeasi linie: Putin s-ar gandi la posibilitatea de a efectua lovituri nucleare limitate, probabil impotriva capitalelor baltice sau a unui oras polonez, pentru a dovedi ca NATO este o entitate golita de inteles, fara sens, care nu va indrazni sa riposteze.
    In exercitiile militare din 2009 si 2013, armata rusa a simulat un atac nuclear impotriva Varsoviei.

    Sa fie toate acestea delirul unor nebuni, se intreaba autoarea. Poate. Si poate ca Putin este prea slab ca sa faca asta si poate ca doar se foloseste de amenintare, poate ca oligarhii sai il vor opri. Dar si Mein Kampf parea o isterie pentru germani si vestici in 1939. Ordinele lui Stalin de a lichida clase si grupuri sociale intregi din URSS ar fi parut la fel de nebunesti la momentul respectiv, daca ar fi fost auzite in afara tarii.

    Stalin si-a dus la indeplinire planurile nu pentru ca era nebun, ci pentru ca nu avea cine sa il opreasca. In acest moment, nimeni nu e capabil sa il opreasca pe Putin. Asadar, se intreaba autoarea, e o isterie sa te pregatesti pentru razboiul total?


    Sursa:
    http://www.ziare.com/vladimir-putin/presedinte-rusia/e-o-isterie-sa-te-pregatesti-pentru-un-razboi-total-cu-rusia-1320424?

    Click here:
    Is it hysterical to prepare for all-out war with Russia?
    ------------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    Presedintele Traian Basescu a spus,sambata seara,ca de zece ani este intr-o disputa cu sistemul,pe care Ion Iliescu l-a protejat si care l-a infrant pe Emil Constantinescu, adaugand ca el a reusit sa ingenuncheze acest sistem.

     Basescu a fost intrebat, sambata seara, la finalul vizitei de la Sannicolau Mare, cum comenteaza propunerea lui Calin Popescu Tariceanu privind o noua suspendare a sa din functie, seful statului evitand un raspuns direct.

    Tariceanu face calendarul unei noi suspendari a lui Basescu: Referendum la 2 noiembrie (Video)

    "De zece ani sunt intr-o disputa cu sistemul, pe care domnul Iliescu l-a protejat pentru ca asa a inteles el, un sistem care pe domnul presedinte Constantinescu l-a infrant, asa cum declara chiar el, sistem pe care eu zic ca l-am ingenuncheat. A fost o lupta cumplita, dar energia mi-am luat-o de la oameni si aici sunt multi oameni care au crezut in mine",
    a spus presedintele Basescu.
    Seful statului a ajuns la Sannicolau Mare sambata seara, in jurul orei 19.30, si a mers in centrul localitatii, unde au loc Zilele orasului, el dezvelind statuia unei personalitati locale - avocatul Nestor Oprean.

    Basescu, baie de multime la Sannicolau-Mare si glumite cu sotia care merita o statuie

    Seful statului a ajuns in localitatea din Timis cu elicopterul, care a aterizat pe terenul de sport, si a fost intampinat de primarul Danut Groza (PDL). In centrul orasului, Basescu a fost inconjurat rapid de sute de simpatizanti, care l-au aplaudat.

    Dupa ce a participat la receptia oferita la Castelul Nako de catre primarul din Sannicolau Mare, Danut Groza (PDL), presedintele a mers la Teatrul de vara, unde au fost premiate cuplurile din oras care au implinit 50 de ani de casatorie.

    Sursa:
    http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-iliescu-a-protejat-sistemul-constantinescu-a-fost-infrant-eu-am-ingenuncheat-sistemul-1320467
    --------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0



    PARLAMENTUL ROMÂNIEI

    S E N A T

    Calea 13 Septembrie nr.1-3, sector 5, Bucureşti, www.senat.ro
    Direcţia de presă, tel. 021.414.2713, fax 021.315.60.03, presa@senat.ro
    8 septembrie 2014

    COMUNICAT DE PRESĂ

    Senatorul Călin Popescu-Tăriceanu dă publicităţii urmatoarele:
    Cerere de suspendare a Președintelui României
    Domnule Preşedinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu,
    Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea,

    Subsemnaţii, deputaţi şi senatori menţionaţi în Anexă, în baza prevederilor art. 95 din Constituţie formulează următoarea

    CERERE PRIVIND SUSPENDAREA DIN FUNCȚIE
    A PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI, TRAIAN BĂSESCU


    Preambul

    Art. 95 alin.(1) din Constituție prevede că Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie „în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei”.
    Textul constituţional nu defineşte noţiunea de „fapte grave”. De aceea facem apel la jurisprudența Curții Constituţionale, care, prin Avizul consultativ nr.1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.258 din 18 aprilie 2007, a statuat: ”Este evident că o faptă, adică o acţiune sau inacţiune, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, este gravă prin raportare chiar la obiectul încălcării. În reglementarea procedurii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, Constituţia nu se rezumă însă la acest înţeles căci, dacă ar fi aşa, expresia „fapte grave” nu ar avea sens.

    Analizând distincţia cuprinsă în textul citat şi luând în considerare faptul că Legea fundamentală este un act juridic normativ, Curtea Constituţională constată că nu orice faptă de încălcare a prevederilor Constituţiei poate justifica suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ci numai "faptele grave", cu înţelesul complex pe care această noţiune îl are în ştiinţa şi în practica dreptului. Din punct de vedere juridic, gravitatea unei fapte se apreciază în raport cu valoarea pe care o vatămă, precum şi cu urmările sale dăunătoare, produse sau potenţiale, cu mijloacele folosite, cu persoana autorului faptei şi, nu în ultimul rând, cu poziţia subiectivă a acestuia, cu scopul în care a săvârşit fapta.

    Aplicând aceste criterii la faptele de încălcare a ordinii juridice constituţionale la care se referă art.95 alin.(1) din Legea fundamentală, Curtea reţine că pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele  României  ar  împiedica  funcţionarea  autorităţilor  publice,  ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ar tulbura ordinea constituţională ori ar urmări schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi natură care ar avea sau ar putea avea efecte similare.”

    În același aviz al CCR nr. 1 din 5 aprilie 2007, tot în privința definirii, aprecierii, gravității unei fapte a Președintelui, în speță legate de unele afirmații discriminatorii și xenofobe ale Președintelui, se găsește următoarea teză: ” Rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza   datelor   şi   a   informaţiilor  care-i   vor   fi   prezentate   cu   ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravităţii acestor fapte.”.

    Prin urmare, Curtea Constituțională completează de principiu definirea dată  sintagmei ”fapte grave”, cu acordarea liberului arbitru Parlamentului pentru a aprecia dacă anumite fapte ale Președintelui României se încadrează în sintagma: ”fapte grave”. Acordarea acestui liber arbitru nu este întâmplătoare. Ea se bazează pe următoarea teză fundamentală: neexercitarea atribuțiilor de control ale Parlamentului asupra Președintelui României și, eventual, faptul de a nu-l suspenda, atunci când este cazul, constituie un pericol mai mare pentru societate, pentru că poporul, oricâte fapte ar avea de imputat acestuia, fără suspendare, nu-l poate demite.

    Analiza acțiunilor și declarațiilor politice ale Președintelui României din 2013 și 2014, pe care au făcut-o semnatarii prezentei, dovedește că ele au excedat cadrul limitelor ”libertăţii de exprimare a opiniilor politice”, așa cum este el prezentat în Decizia CCR nr. 53 din 28 ianuarie 2005.
    Dintre numeroasele exemple, cu care poate fi ilustrată ”săvârşirea unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei” de către Președintele României, așa cum este ea prezentată cu limpezime în jurisprudența Curții Constituționale și pe care am citat-o mai sus, am reținut următoarele acte de decizie notorii:

    1. Președintele României a decis să-și asume și să acționeze în mod deschis, public și neechivoc în rolul de președinte de facto al Partidului Mișcarea Populară.

    2. Președintele României a decis să-și asume și să acționeze în mod deschis, public și neechivoc rolul de susținător activ al candidaților succesivi la alegerile pentru Parlamentul European și la Președinția României ai PMP. Toate aceste acte de decizie s-au petrecut pe durata exercitării mandatului prezidențial.

    Ca o circumstanță agravantă, la punerea în operă a actelor de decizie menționate, Președintele României a folosit componente aparținând logisticii Administrației Prezidențiale.

    În Propunerea de suspendare a Parlamentului României, înaintată CCR pe data de 5 iulie 2012, se aflau înscrise următoarele:

    ”Președintele a încălcat sistematic principiul neapartenenței politice a persoanei care ocupă funcția prezidențială și a abandonat rolul constituțional de mediator în stat și în societate. Președintele  a  săvârșit  acţiuni  politice concrete care l-au transformat în liderul de fapt al Partidului Democrat-Liberal.

    Preşedintele Traian Băsescu i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca Prim- ministru, ci şi ca preşedinte al Partidului Democrat-Liberal. El a luat parte în mod frecvent la reuniunile acestui partid politic, a discutat cu reprezentanţii săi liniile directoare ale politicii economice, sociale etc. În aceste condiţii, nici nu poate fi vorba despre imparţialitatea şi neutralitatea impusă Preşedintelui de art. 84 al Constituției. Atitudinea sa a fost una de flagrant partizanat politic prin participarea activă în viaţa internă a Partidului Democrat-Liberal...  Atacurile repetate, jignirile și denigrările aduse liderilor celorlalte partide, denotă lipsa de neutralitate vădită a Președintelui României şi o sfidare vadită a prevederilor art 8, art 80 alin (2), art 82 alin (2) și art 84. alin (1) din Constituție...
          
    În ziua de 4 martie 2011, Președintele României a participat la Întâlnirea la vârf a Partidului Popular European (PPE), la Helsinki. Şeful formal al PDL, Emil  Boc,  nu  a  fost  invitat.  Mai  mult,  pentru  deplasarea  Preşedintelui  în Finlanda s-au folosit resursele financiare şi materiale ale statului român, deşi reuniunea PPE era, în mod evident, una de partid. Acest aspect a fost recunoscut de purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale, care a susţinut următoarele: “Deplasarea a fost plătită din banii alocaţi prin bugetul de stat Administraţiei Prezidenţiale întrucât a fost o deplasare în interes naţional, şi nu una în interes privat".”

    Concluziile CCR la aceste acuzații se află în Avizul Consultativ Nr.1 al CCR din 6 iulie 2012, din care cităm:

    ”În legătură cu aceste susţineri (cele de mai sus – n.n.), Curtea reţine că faptele concrete menţionate mai sus, imputate Preşedintelui, îmbracă forma unor CONFLICTE cu ceilalţi participanţi la viaţa politică....Referitor la rolul Preşedintelui României, prevăzut de art.80 din Constituţie, Curtea constată că domnul Traian Băsescu NU şi-a exercitat cu maximă eficienţă şi exigenţă funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

    Astăzi, Președintele României se folosește de același ”modus operandi”, locul PDL fiind luat de PMP. De aceea, acuzațiile de principiu și faptice care i-au fost aduse în 2012 de către Parlament și care au fost împărtășite de 7,4 milioane de români sunt valabile și azi, așa cum sunt valabile și criticile de fond la adresa Președintelui înscrise de CCR în Avizul nr. 1 din 2012.

    Privind retrospectiv din 2012 și până azi la acțiunile de notorietate ale Președintelui României și luând drept literă de lege modul în care CCR a definit sintagma ”fapte grave” în Avizul consultativ nr.1 din 5 aprilie 2007, coroborat cu teza CCR care a acordat Parlamentului liberul arbitru în aprecierea cazului în care anumite fapte concrete ale Președintelui României se încadrează în sintagma”fapte grave”, putem afirma că Președintele României a săvârşit fapte grave prin care a încalcat prevederile Constituţiei și poate fi suspendat în conformitate cu art. 95 alin.(1) din Constituție.

    ”Gravitatea unei fapte se apreciază în raport cu valoarea pe care o vatămă”, afirmă CCR în  Avizul consultativ nr.1 din 5 aprilie 2007. Semnatarii prezentei constată că Președintele României a vătămat în formă continuată o valoare fundamentală a statului de drept, Constituția, mai exact, art. 80 (alin. 2) și art. 84, în care se face vorbire despre rolul de mediator al Președintelui, de imparțialitatea și neutralitatea sa. Prin urmare, încălcând o valoare fundamentală, faptele sale sunt cu adevărat grave în accepțiunea dată chiar de către CCR.

    Împrejurarea că Președintele a încălcat Constituția și după Referendumul din 2012, în ciuda aprecierilor negative ale CRR la adresa sa prin Avizul nr. 1 din 2012, citate mai sus, și în ciuda și în disprețul votului masiv de demitere înregistrat la Referendumul din 2012, reprezintă încălcări ale Constituției în formă continuată, deci, o circumstanță agravantă. În aceste condiții sintagma ”fapte grave”, atașată acțiunilor Președintelui, are un plus de legitimitate.

    Însăși repetarea unor fapte de natura celor pentru care Președintele a fost suspendat anterior, conferă caracterul de gravitate cerut de Constituție și Curte.

    Expunere de motive

    1. Președintele s-a implicat concret în acţiuni politice de notorietate publică care l-au transformat în liderul de facto al Fundației Mișcarea Populară, fundație cu activitate eminamente politică, și al Partidului Mișcarea Populară.

    Art. 80
    ” (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”

    Art. 84
    “(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.”

    Atitudinea sa a fost de flagrant partizanat politic prin participarea activă la viaţa internă și publică a Fundației Mișcarea Populară și a PMP, la acțiuni electorale în timpul campaniei pentru alegerile europarlamentare. Chiar dacă nu a fost și nu este membru al PMP, Președintele României a declarat la postul de televiziune B1 că a fost inițiatorul Fundației Mișcarea Populară, fundație cu activitate eminamente politică și care se află la baza înființării PMP. Inițierea unei fundații cu caracter politic este în flagrantă contradicție cu prevederile art. 84, Constituția României.

    Împrejurarea de a fi semnat primul pe lista de susținători a candidatului PMP la alegerile prezidențiale, Cristian Diaconescu, și de fi făcut o adevărată campanie publicitară legată de acest gest politico-propagandistic este un partizanat politic flagrant, departe de a putea fi încadrat în prevederile Deciziei CCR nr. 53 din 28 ianuarie 2005 referitoare la libertatea de exprimare a opiniilor.

    A doua zi, după alegerea de către PMP a unui nou candidat al partidului la președinția României în persoana Elenei Udrea, Președintele României a invitat o delegație a acestui partid la sediul Administrației Prezidențiale. Declarațiile publice făcute presei de  participanți la întâlnirea de la Cotroceni au făcut dovada unei implicări partizane fățișe și semnificative a Președintelui României în campania electorală de promovare a candidatului PMP, Elena Udrea. Președintele României nu numai că a transformat sediul și logistica Administrației prezidențiale într-un sediu de campanie electorală pentru un partid politic, dar s-a implicat activ și public de la înălțimea funcției și a folosit influența instituției prezidențiale în mod partizan.

    Simultan, Traian Băsescu a pornit din calitatea sa de Președinte al României un adevărat asalt mediatic cu conotații profund negative la adresa adversarilor candidatului PMP, Elena Udrea, cu scopul vădit de a o sprijini să acceadă în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Nici această acțiune pro-activă și militantă nu poate fi încadrată în prevederile Deciziei CCR nr. 53 din 28 ianuarie 2005 referitoare la libertatea de exprimare a opiniilor politice, ea constituind o gravă încălcare a Constituției.

    2. Intervenția directă și instituțională a domnului Traian Băsescu la Președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker,  în problema comisarului român din cadrul Comisiei Europene.

    Pe 30 august a.c., Președintele României, înainte de a pleca la Consiliul European, a declarat presei următoarele: ”În orice caz, este important ca România să obţină un portofoliu relevant, după ce a deţinut portofoliul Agriculturii să nu ne întoarcem iar la Multilingvism. Va fi și o sarcină a Guvernului, dar de care nu mă DEROBEZ (s.n.) nici eu, în cadrul neoficial, în discuţii cu preşedintele Jean-Claude Juncker.”

    Derobarea are, conform DEX, semnificația de sustragere, eschivare. Prin urmare, Președintele României a considerat că problema negocierii portofoliului României la Comisia Europeană face parte dintre atribuțiile sale de care nu se ”derobează”. Nici Constituția și nici Legea 373 din 2013 nu conferă Președintelui României vreo atribuție cu privire la procesul decizional din cadrul Uniunii Europene legat de portofoliul ce revine României, Guvernul fiind singura autoritate publică abilitată în acest sens. Președintele României nu a fost mandatat de Guvern să negocieze la Bruxelles portofoliul ce revine României.

    Nici această acțiune a Președintelui nu poate fi încadrată în prevederile Deciziei CCR nr. 53 din 28 ianuarie 2005 referitoare la libertatea de exprimare a opiniilor politice, ea fiind un nou caz de încălcare gravă a Constituției, prin depășirea evidentă a atribuțiilor Președintelui României.
    Criticile formulate ulterior de Guvern, prin intermediul Primului Ministru, la adresa intervenției Președintelui României pe lângă Președintele Comisiei Europene pe tema portofoliului ce revine României, constituie un argument suplimentar că Președintele României nu numai că nu a avut mandat din partea Guvernului, dar și-a depășit atribuțiile și a acționat în afara legislației în vigoare.

    3. Președintele României, Traian Băsescu, a promovat raporturi instituționale în forme necivilizate cu participanții la viața publică.

    Din avizul nr. 1/2007 al CCR, am reținut convingerea Curții că raporturile instituţionale între participanţii la viaţa publică trebuie să se desfăşoare în forme civilizate, pentru a se asigura şi pe această cale promovarea valorilor supreme consacrate şi garantate prin art. 1 din Legea fundamentală și dezacordul Curţii Constituţionale față de formularea de acuzaţii, etichetări jignitoare şi insulte la adresa exponenţilor autorităţilor publice în legătură cu activitatea desfăşurată de ei. Chiar dacă acestea pot fi caracterizate ca opinii politice, ele nu sunt de natură să contribuie la consolidarea ordinii constituţionale, ci dimpotrivă. Se poate reţine un asemenea comportament în sarcina Președintelui României, Traian Băsescu, care rămâne responsabil, din punct de vedere politic şi moral, în faţa electoratului şi a societăţii civile.

    Perseverenţa domnului Traian Băsescu în a încălca Legea fundamentală, prin repetarea unor fapte abuzive şi care afectează grav funcţionarea democratică a statului de drept, demonstrează o atitudine IREMEDIABILĂ a acestuia, însăși repetarea unor fapte de natura celor pentru care Președintele a fost suspendat anterior, conferă caracterul de gravitate cerut de Constituție și Curte.

    Cu argumentația de mai sus, noi, semnatarii acestui document, senatori şi deputaţi, considerăm că se impune suspendarea Președintelui României și convocarea Referendumului popular, prin care românii să aibă posibilitatea de a se pronunța în mod direct, prin vot, dacă sunt de acord sau nu cu demiterea Președintelui României.

    Sursa:

    http://www.mediafax.ro/politic/tariceanu-a-inceput-demersurile-pentru-suspendarea-lui-basescu-23-septembrie-votul-parlamentului-urmat-de-referendum-pe-2-noiembrie-reactiile-politicienilor-video-13226288
    -----------------------------------------
    -------------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0

     
    Un sondaj realizat de INSCOP Researchla comanda ziarului „Adevărul“ oferă cea mai fidelă „fotografie” a competiţiei prezidenţiale,în condiţiile în care numărul şi numele candidaţilor s-au stabilizat faţă de cercetarea din luna iulie
     
    Intenţia declarată de participare la votul pentru alegerile prezidenţiale înregistreză o creştere semnificativă comparativ cu rezultatele sondajului de la începutul lunii iulie. Cea mai spectaculoasă creştere o înregistrăm în cazul celor care declară că se vor prezenta în mod sigur la vot (55,7%, comparativ cu 48,6% care declarau acest lucru în urmă cu două luni). Acest procent corespunde în linii mari cu procentul de prezenţă la vot înregistrat în 2009 în primul tur când au venit la urne 54,37% din cetăţenii cu drept de vot.
     
    14,7% declară că probabil vor vota, faţă de cei 17,3% care declarau acest lucru în iulie. Scade şi ponderea celor care spun că probabil nu se vor prezenta la vot (3,8%, comparativ cu 7,4% în iulie). 6,3% declară că sigur nu se vor prezenta la vot (6,4% declarau acest lucru în iulie), în timp ce 16% nu s-au hotărât (15,9% în iulie), iar 3,6% nu ştiu/nu răspund (3,8% în iulie).

    Intenţia de vot în turul 1
    ---------------------------------------------
     Intenţia de vot pentru turul 1 a fost măsurată prin introducerea în lista închisă de opţiuni a candidaţilor ipotetici care şi-au anunţat o dorinţa de a candida. Distribuţia procentelor va putea fi afectată pe viitor de eventuale retrageri din cursă a candidaţilor care nu reuşesc să adune semnăturile necesare depunerii dosarului de candidat sau care abandonează din alte motive.

    Remus Ştefureac, director INSCOP, analizează cifrele:
    „Datele privind intenţia de vot sunt primele care se apropie de condiţiile reale ale competiţiei prezidenţiale cu majoritatea candidaţilor anunţaţi efectiv şi prin raportare la electoratul care îşi manifestă o intenţie clară de a vota. Prin urmare, comparaţia acestor date cu rezultatele sondajelor INSCOP anterioare este mai puţin relevantă având în vedere că în iulie, de exemplu, măsuram o listă de candidaţi mult diferită şi ne aflam într-o perioadă mai îndepărtată de momentul alegerilor, deci prea puţin influenţată de atmosfera electorală.“

    În condiţiile în care înregistrăm un procent ridicat al celor care declară că se vor prezenta în mod sigur la vot, putem prezenta o estimare a intenţiei de vot în turul I a celor care vor fi efectiv votanţii acestei runde, conform declaraţiei lor la întrebarea care testează prezenţa.

    Raportat la cei care îşi declară intenţia certă de a vota (votează în mod sigur), Victor Ponta (Alianţa PSD-UNPR-PC) conduce în clasamentul candidaţilor la Preşedinţie cu 41,1% din voturi. El este urmat de Klaus Iohannis (ACL –PNL/PDL) cu 28,8%, Elena Udrea (PMP) cu 8,1%, Călin Popescu Tăriceanu (PRL) cu 6,7%, Monica Macovei - independent (3,5%), Corneliu Vadim Tudor (PRM) cu 3,2%, Dan Diaconescu (PPDD) cu 3%, Kelemen Hunor (UDMR) cu 3%, Ioan Ghişe– independent (2,1%) şi Szilagyi Zolt (PPMT) cu 0,5%.

    La întrebarea filtru cu privire la prezenţa la vot în Turul 2, adresată doar acelor respondenţi care au indicat alte preferinţe de vot în turul 1 decât Victor Ponta şi Klaus Iohannis, 75,8% declară că vor veni la vot în turul 2 în cazul în care candidatul preferat în primul tur nu reuşeşte să se califice.

    Opţiunile nehotărâţilor în turul 2

     Opţiunile de vot pentru turul 2 ale celor care la întrebarea privind intenţia de vot pentru turul 1 au indicat variantele de răspuns „Nu sunt hotărât“, „Nu votez“, „Nu ştiu/Nu răspund“ se prezintă astfel: 19% au declarat că vor vota cu Victor Ponta, 15% îl preferă pe Klaus Iohannis, ceea ce reprezintă o distribuţie strânsă. De asemenea, remarcăm faptul că doar 34% din nehotărâţi sau cei care nu votează ori nu răspund la întrebarea privind intenţia de vot în turul 1 au o opţiune clară pentru turul 2, ceea ce deschide finaliştilor un câmp de bătălie larg pentru atragerea de susţinători. ;

    Tandemurile din turul II
    -------------------------------------------------
    Am testat mai multe variante de finale prezidenţiale de Tur 2 (Victor Ponta – Klaus Iohannis, Victor Ponta – Elena Udrea, Victor Ponta – Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta – Monica Macovei). Rezultatele prezentate se raportează la populaţia care declară o prezenţă sigură la vot şi se prezintă astfel:
    • Victor Ponta (54%) vs. Klaus Iohannis (46%)– o diferenţă de 8 procente între cei doi.
    • Victor Ponta (54,7%) vs. Călin Popescu Tăriceanu (45,3%)– o diferenţă de peste 9 puncte procentuale.
    • Victor Ponta (66,1%) vs. Elena Udrea (33,9%).
    • Victor Ponta (66,8%) vs. Monica Macovei (33,2%).





    Sursa:
    http://adevarul.ro/news/politica/sondaj-inscop-cumvoteaza-romanii-alegerile-prezidentiale-1_540c92b50d133766a8efe97d/index.html
    ------------------------------------------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0


    Despre ce vorbim?Despre cel de-al doilea portofoliu europeanîn ordinea alocărilor bugetaredin programul financiar multianual:per ansamblu (preluăm, în continuare, datele oficiale puse la dispoziţie din sursele diverse ale Comisiei Europene),politica de coeziune reformată – cea care urmează să fie aplicată prin intermediul Politicilor Regionale.

    1. Politica de coeziune reformată va permite investirea unei sume de 351,8 miliarde euro în dezvoltarea regiunilor şi oraşelor europene, precum şi în economia reală.Constituie principalul mecanism de investiţie al UE în atingerea obiectivelor programului Europa 2020: crearea de creştere economicăşi locuri de muncă, rezolvarea unor mari teme legate de complexul schimbărilor climatice, şi dependenţei energetice, precum şi reducerea sărăciei şi excluziunii sociale. În acest scop, Fondul european de dezvoltare regională se va concentra pe priorităţi esenţiale cum ar fi susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii, obiectivul fiind dublarea creditelor, acestea trecând de la 70 la 140 miliarde de Euro pe durata celor 7 ani (exerciţiul fiscal multi-anual, n.n.).... Eficacitatea politicii de coeziune, de dezvoltare rurală şi fondului pentru pescuit va fi legată de guvernanţa economică, acesta pentru a incita Statele Membre de a urma recomandările UE formulate în cadrul semestrului european. Politica regională a UE este o politică de investiţii. Susţine crearea de locuri de muncă, ameliorarea calităţii vieţii şi dezvoltarea durabilă...Politica regională serveşte şi la exprimarea solidarităţii cu ţările şi regiunile mai puţin dezvoltate, concentrând resurse pe domeniile şi sectoarele unde pot fi cele mai de folos. Vizează reducerea importantelor disparităţi economice, sociale şi teritoriale care mai există încă între regiunile Europei...prin intermediul unor investiţii pe următoarele domenii prioritare:
       
    2. întărirea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
    • susţinerea domeniului cercetării şi inovării
    • investiţia într-un mediu înconjurător mai curat
    • ameliorarea ccesului la tehnologiile numerice
    • elaborarea unor noi produse şi metode de producţie
    • promovarea eficienţei energetice şi lupta împotriva schimbărilor climatice
    • ameliorarea educaţiei şi competenţei
    • ameliorarea legăturilor de transport către regiunile îndepărtate şi izolate
       
    1. Mijloace, organisme specifice, reglementări
       
    Articolul 174 al Tratului privind funcţionarea UE prevede că, în vederea întăririi coeziunii economice, sociale şi teritoriale, Uniunea vizează, ca scop fundamental, reducerea diferenţelor existente între dezvoltarea medie a ansamblului şi cea a diverselor regiuni sau insule mai puţin favorizate, o atenţie deosebită fiind acordată zonelor rurale, zonelor unde are loc un proces de tranziţie industrială sau a celor care suferă de pe urma unor handicapuri naturale sau din cauza unor evoluţii demografice grave şi permanente.

    Vă oferim, cred că în premieră în mass-media din România, accesul complet la documentele legislative privind toate fondurile care intră în cadrul portofoliului Politici Regionale:

    Aveţi aici Texte intégral du règlement sur Eur-Lex Reglementarea UE 1303/2013 a Parlamentului European şi Consiliului privind dispoziţiile comune privind toate pârgiile de care dispune zona Politicilor Regionale:  Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de coeziune, Fondul Agricol European pentru dezvoltare rurală şi Fondul European pentru Afaceri maritime şi Pescuit. Un exemplu de acţiune specific pentru acest domeniu :

    FONDUL DE COEZIUNE va avea de investit 66 miliarde Euroîn finanţarea domeniului strategic al “reţelelor transeuropene de transport prioritare şi a principalelor proiecte de infrastructură de mediu”.
    1. Etapele şi definiţii procedurale ale Politcii Regionale
       
    Priveşte ansamblul UE şi presupune o participare la toate nivelele: european, naţional, regional şi local.

    Bugetul precum şi regulile de utilizare a fondurilor sunt fixate în comun prin decizia Consiliului European şi al Parlamentului European în urma unei consultări între Comisia Europeană şi statele membre. Fiecare stat membru elaborează proiectul unui Contract de Parteneriat care prezintă strategia fiecărei ţări şi propune o serie de programe în consecinţă, precum şi, la fel de important, proiecte de Programe Operaţionale care acoperă nevoie întregii ţări sau/şi a regiunilor. Programele de cooperare pot implica mai multe ţări.

    În etapa imediat următoare, Comisia Europeană negociază cu fiecare autoritate naţională forma Contractului final de parteneriat, precum şi al fiecăruia dintre programe. Sarcina de a implementa programele respective revine statelor membre – este vorba despre selectarea, controlul şi evaluarea a sute de mii de proiecte.

    Acţiunea respectivă este realizată exclusiv de “autoritatea de gestiune” naţională sau regională din ţara respectivă, controalele europene făcându-se fie aleatoriu, fie în urma sesizării către OLAF în ce priveşte folosirea inapropriată a fondurilor comunitare. Comisia Europeană angajează fonduri pentru ca ţările sau regiunile să poată demara programe, apoi plăteşte cheltuielile certificate de autorităţile naţionale pentru fiecare ţară în parte.
    1. Strategia EUROPA 2020 – prevederi pentru politica de coeziune
       
    Conform sintezei realizate de colegii de la TOUTE L”EUROPE , obiectivele specifice sunt:
    • piaţa muncii– 75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă
    • inovarea– 3% din PIB-ul UE va trebui investit în politica de cercetare şi inovare
    • schimbări climatice– trebuie atinse obiectivele 20/20/20. Aceasta înseamnă o reducere cu 205 a producţiei de CO2, o creştere a procentajului energiilor neconvenţionale din pachetul european până la nivelul de 20% şi o creştere a eficienţei energetice cu 20%.
    • educaţie- UE se angajează să scadă nivelul de abandon şcolar sub limita de 10% şi ca cel puţin 40% din populaţia între 30-34 de ani să aibă, până în 2020, o diplomă de învăţământ superior sau echivalentul acesteia
    • sărăcia trebuie redusă astfel încât ca cel puţin 20 milioane de persoane să iasă din zona sărăciei şi excluziunii sociale
       
    1. Care este baza raţionamentului de sprijin?
       


    În principiu, această hartă în care se arată împărţirea Europei în trei zone distincte, definite în raport cu PIB-un pe cap de locuitor. Regiunile cele mai sărace(în roşu) afişează un PIB/locuitor sub 75% din media UE. Cele definite ca a fi “în tranziţie” au un PIB pe locuitor peste 75%  dar până la un maximum de 90% din media UE. Evident, ultima categorie este cea a ţărilor care înregistrează un procentaj de peste 90%.


    Iată, pentru 2013, nivelul investiţiilor prin politici regionale:



    Nu e numai o problemă de bani. Este, în primul rând, o chestiune politică de importanţă esenţială în validarea raţionamentului UE. Iată de ce, cel puţin în principiu, clasa noastră poltică ar fi trebuit să fie atentă la cum ne prezentăm şi susţinerea candidatului României la un asemenea portofoliu.

    Din momnetul trimiterii propunerii naţionale, după confirmarea candidatului de către Preşedintele CE, fiecare ţară şi-a concentrat toate energiile pentru valorificarea tuturor canalelor pentru a obţine o poziţie cât mai importantă şi mai relevantă, în acord cu ambiţiile şi orgoliul naţional.

    Dinspre România, din nou, a venit scandal. [...]

    Sursa:
    http://adevarul.ro/news/eveniment/mizele-portofoliului-politici-regionale-comisarul-roman-putea-decide-soarta-marilor-proiecte-ue-1_540efece0d133766a8fd3572/index.html
    ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------


    UPDATE. Corina Creţu: Sunt pregătită să-mi asum responsabilitatea portofoliului de comisar european

    Corina Creţu va deţine portofoliul Politicii Regionale în noua Comisie Europeană condusă de Jean-Claude Juncker. Anunţul a fost făcut de şeful Comisiei.
     
    UPDATE: Noul comisar european pentru politici regionale, Corina Creţu, a declarat că este gata să-şi asume această responsabilitate, subliniind că dezvoltarea regională este 'cea mai importantă politică de investiţii din Europa'.

    'Mă onorează desemnarea Preşedintelui Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, în funcţia de Comisar European, ca şi susţinerea Guvernului României. Dezvoltarea Regională este cea mai importantă politică de investiţii din Europa şi mă bucur foarte mult că România a primit un portofoliu atât de important, demonstrând, încă o dată, încrederea de care se bucură ţara noastră la Bruxelles. Sunt pregătită să îmi asum responsabilitatea acestui portofoliu', a subliniat Corina Creţu, într-o postare pe pagina personală dintr-o reţea de socializare.

    Corina Creţu va deţine portofoliul politicii regionale în viitoarea Comisie Europeană, potrivit anunţului făcut miercuri de preşedintele ales al noului executiv comunitar, Jean-Claude Juncker, care a prezentat într-o conferinţă de presă componenţa Colegiului comisarilor pentru perioada 2014-2019.

    Conform noii organigrame a Comisiei Europene propuse de Jean-Claude Juncker, portofoliul politicii regionale pe care îl va deţine Corina Creţu va fi coordonat de unul dintre cei şapte vicepreşedinţi ai noului preşedinte al CE, respectiv de Jyrki Katainen, vicepreşedinte pentru joburi, creştere, investiţii şi competitivitate.

    Corina Creţu va gestiona un buget de 350 de miliarde de euro.

    Jean-Claude Juncker a anunţat lista membrilor viitorului Executiv european, după ce a purtat discuţii cu candidaţii propuşi de statele membre UE. Pe listă se află şi nouă femei, la fel ca în actuala Comisie, număr cerut de preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, care a precizat, recent, că nu va aproba o Comisie în care femeile nu sunt reprezentante corespunzător.

    Politiciana română este în prezent vicepreşedinte al Parlamentului European, din partea grupului europarlamentar Alianţa Progresistă a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D), al doilea ca mărime din legislativul european. Dintre cei 28 de membri ai Colegiului comisarilor europeni (câte un comisar din fiecare stat membru al Uniunii Europene), 15 sunt de centru-dreapta, opt sunt social-democraţi sau socialişti şi cinci sunt liberali.

    Şase membri ai Comisiei Jose Manuel Barroso II se vor regăsi şi în viitorul executiv UE - Kristalina Gheorghieva (Bulgaria), Neven Mimica (Croaţia), Gunther Oettinger (Germania), Johannes Hahn (Austria), Maros Sefcovic (Slovacia) şi Cecilia Malmstrom (Suedia).

    Întregul cabinet Juncker îl puteţi vedea AICI.
    - See more at: http://www.obiectiv.info/oficial-corina-cretu-comisar-european-pentru-politici-regionale_53853.html#sthash.Ol6ISNOK.dpuf
    ----------------------------------------------------------------------------------------

    Corina Creţu, comisar pentru Politici Regionale.
    Felicitari,Corina Creţu! Felicitari,Victor Ponta!
    Admin Romania Megalitica


    ------------------------------------
    ------------------------

    0 0

     
    Reprezentanţii Guvernuluişi cei ai BNRpleacă săptămâna viitoare la Bruxellespentru următoarea evaluare a acordului cu FMI, CE şi Banca Mondială, discuţiile având loc în premieră în afara ţării şi fără participarea Preşedinţiei, a partidelor politice sau a sindicatelor, potrivit programului.
     

    "Decizia a fost legată de contextul intern al campaniei electorale, ambele părţi înţelegând ca discuţiile să nu fie folosite în scopuri politice, fiind mai degrabă discuţii tehnice. FMI are ca regulă să nu se implice în politicile interne pe perioada campaniilor electorale, dar era necesar ca această misiune de evaluare să aibă loc",
    au declarat pentru MEDIAFAX surse guvernamentale.
     
     Spre deosebire de misiunile de la Bucureşti, care se întindeau pe o perioadă între zece zile şi două săptămâni, negocierile de la Bruxelles vor fi foarte concentrate, pe parcursul a patru zile, începând de marţi, 16 septembrie, şi până vineri, 19 septembrie.
     
    Delegaţia FMI va fi condusă de Andrea Schaechter, cea a CE de către Istvan Szekely, iar delegaţia Băncii Mondiale de Elisabetta Capanelli, directorul de ţară pentru România şi Ungaria.
     
    Guvernul României va fi reprezentat, potrivit programului actual, la nivel de miniştri, dar nu este exclus ca la ultimele discuţii, din 19 septembrie, să participe şi premierul Victor Ponta, au menţionat sursele.
     
    Banca Naţională a României va fi reprezentată la nivel de conducere de către guvernatorul Mugur Isărescu, prim-viceguvernatorul Florin Georgescu şi viceguvernatorul Cristian Popa.
     
    Negocierile din primele două zile se vor purta la nivelul staffurilor tehnice şi vor privi exclusiv execuţia bugetară de până în prezent şi cea de-a doua rectificare bugetară din acest an, care va include şi reducerea CAS cu  5 puncte procentuale, începând cu 1 octombrie.
     
    Joi, 18 septembrie, vor începe discuţiile la nivel de miniştri, printre care se numără ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu şi ministrul Transporturilor, Ioan Rus.
     
    În ultima zi figurează o întâlnire la nivel de conducere executivă a BNR cu misiunile complete ale FMI, Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale, urmată de o discuţie amplă pe rectificarea bugetară, proiectul de buget pentru 2015, taxarea energiei (redevenţele) şi prognozele privind evoluţia încasărilor ANAF.
     
    O altă temă importantă a ultime zile o reprezintă reforma în sectorul energetic, unde va participa ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.
     
    Autorităţile române intenţionează să amâne cu doi ani calendarul de liberalizare a preţului la gazele naturale furnizate populaţiei, negociat în cadrul acordului cu FM, CE şi BM.
     
    Premierul Ponta a declarat miercuri că raportul Ministerului Finanţelor privind sistemul de redevenţe petroliere va fi discutat cu delegaţia FMI, Comisiei Europene şi Băncii Mondiale în luna noiembrie, la viitoarea vizită în România a misiunii organismelor financiare internaţionale.

    "Cu siguranţă, raportul pe care îl întocmeşte Ministerul de Finanţe, cu asistenţa Băncii Mondiale, va fi discutat la următoarea vizită a delegaţiei Comisiei Europene, Fondului Monetar Internaţionale şi Băncii Mondiale la Bucureşti, vizită care, din câte ştiu eu, va fi în luna noiembrie",
    a afirmat şeful Executivului.
     
    Misiunea FMI a plecat din România la finele lunii iulie fără a-şi da acordul pe măsurile promovate de Guvern, principala discuţie vizând reducerea CAS cu 5 puncte procentuale, chiar dacă fusese amânată de la 1 iulie la 1 octombrie.
     
    Misiunea comună a arătat în acele discuţii că planurile autorităţilor sunt nerealiste, mai ales din perspectiva execuţiei bugetare de până atunci, dar şi în ceea ce priveşte bugetul pentru 2015, când trebuie realizată o nouă reducere a deficitului bugetar, de la 2,2% din PIB la 1,4% din PIB, concomitent cu creşterea cheltuielilor pentru apărare.
     
    Ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, declara ulterior că proiectul de buget pentru 2015 nici nu va putea fi eleborat până spre sfârşitul anului, atunci când se vor cunoaşte mai bine mai mulţi indicatori macroeconomici.
     
    Mai mulţi analişti contactaţi de MEDIAFAX apreciază că există un mare risc ca acordul cu FMI să fie rupt dacă Executivul va pune în aplicarea toate promisiunile electorale, inclusiv majorări de pensii şi salarii.
     
    ---------------------------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------------------------------------------------
     

    Despre cine este și ce vrea FMI.
    (FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL).

    1.      Prezentare generală.

                Este un organism interstatal autonom specializat, din sistemul ONU, care a fost creat pe baza acordului din 1944 al Conferinței Monetare și Financiare Internaționale de la Bretton Woods, când a fost adoptat statutul său (22 iulie 1944) și a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945. Și-a început activitatea la 1 martie 1947, iar sediul său este la Washington. Prin întemeierea FMI s-a urmărit lichidarea asociațiilor valutare de felul asociației zonei lirei sterline în vederea întăririi poziției dolarului SUA, finanțare a statelor membre cu balanțe de plăți deficitare și accelerarea procesului de trecere la convertibilitatea monetară. Elementele sale constitutive s-au desprins din planurile White şi Keynes, fiind un rezultat al unui compromis anglo-american, cu predominare americană[1].

                Obiectivele FMI sunt:
    a.       Acordarea de credite statelor membre în caz de deficit al balanțelor de plăți;
    b.      Să contribuiască și să mențină niveluri ridicate de utilizare a resurselor de muncă și ale venitului real și la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor țărilor membre;
    c.       Promovarea expansiunii și creșterea armonioasă a comerțului internațional.

    Urmărid obiectivele FMI, aceasta mai îndeplinește și 3 funcții:
           I.            Funcția financiar- prin mobilizarea de resurse financiare pentru a veni în sprijinul țărilor membre în echilibrarea balanțelor de plăți şi promovarea unor politici de schimb valutar stabile;
        II.            Funcția de reglementare- prin formularea unor obiective cu privire la politicile valutar financiare, efectuarea plăților și utilizarea resurselor;
     III.            Funcția reventiv- prin asistență tehnică acordată pentru a sprijini utilizarea resurselor productive și creșterea economică[2].
    Mecanismele și politicile pe care le-a pus în practică FMI, au fost orientate în direcția realizării obiectivelor prezentate. Totalitatea regulilor de comportamente și de ordine obligatorii pe care FMI a impus-o membrilor săi în relațiile lor monetare s-a prezentat sub forma unui cod de bună conduită care a avut scopul de a evita crizele și conflictele între state.
    Statutul precizează că resursele au un scop temporar, deoarece acordarea preventivă de credite pe termene medii sau lungi încurajează menținerea de politici nefaste astfel, Fondul Monetar Internaţional are în componenţa sa 188 de state[3].

    2.      Criza economică actuală și FMI

    Înaintea de izbucnirea crizei, Fondul Monetar Internațional avea operațiuni neînsemnate și se vorbea chiar despre desființarea instituției. Până la izbucnirea crizei, Fondul acorda credite numai țărilor din lumea a treia. Țările care cotizau cereau reducerea bugetului acestuia și unele dintre aceste țări constestau rolul Fondului. Criza actuală a schimbat această gândire și multe dintre țări revin la FMI pentru a evita intrarea în incapacitate de plată. În prezent, această organizație are programe de finanțare în valoare de sute de miliarde de euro cu mai multe state dezvoltate  din lume. Rând pe rând, țările lovite de recesiune s-au văzut nevoite să ceară ajutorul FMI[4].

    Doar în Europa, instituția a acordat credite în valoare 140 miliarde de euro. Condițiile impuse de FMI au dictat cursul economiilor pe care aceasta le-a împrumutat. Responsabil de această schimbare este Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI.

    Europenii au protestat față de măsurile de austeritate și au acuzat FMI că este cea care le impune aceste schimbări atât de drastice neluând în considerare şi nivelul de trai pe care aceştia îl au. Băncile, în timpul crizei, au început să acorde tot mai greu credite, iar guvernele se confruntă cu o lipsă tot mai acută de finanțare, iar FMI și-a dublat fondul destinat împrumuturilor, a relaxat condițiile de creditare și a făcut mai multe scheme de finanțare pentru a ajuta statele să facă față efectelor crizei[5]. Dacă în condiții normale Fondul Monetar Internaţional permite unei țări să se împrumute cu până 300% din suma pe care o cotizează, în timpul crizei a ridicat considerabil acest plafon, de exemplu: Grecia: 3.212%, Irlanda: 2.322%, România: 1.111%[6].

                Câștigurile fondului au început să crească, de la împrumuturile cu dobândă 0 acordate statelor subdezvoltate din lumea a treia, instituția dă bani acum cu dobândă mult mai mică decât cele întâlnite pe piețele de capital. Dobânzile variază în funcție de fiecare stat. Fiecare tranşă de credit vine cu o dobândă diferită în fucție de cursul de schimb în acel moment al monedei FMI (Drepturi Speciale de Tragere- un coș de valute alcătuiut din dolarul American, euro, lira sterlină și venul japonez) și de piețele concurenţiale. În general, dobânzile rămân secrete.

                Condițiile impuse de finanțatorul extern pentru acordarea creditelor au conturat economiile țărilor pe care le-a finanțat și au dictat ritmul și prioritatea reformelor aplicate de aceasta. Atunci când împrumută un stat, economiștii Fondului stabilesc, împreună cu Guvernatorul din respectiva țară, țintele care trebuie atinse pentru eliberarea tranșelor[7].

    Pentru a atinge aceste ținte, precum cele privind deficitul de buget, cele legate de arierate sau rezultatele companiilor de stat, guvernanții au introdus  uneori măsuri dure, unele la propunerea Fondului, altele pentru că pur și simplu nu aveau altă strategie. În timp ce criza devine tot mai acută, în statele care s-au împrumutat, țintele au fost tot mai greu de atins. Astfel, statele au apelat la măsuri de austeritate care au dus mai degrabă la încetinirea creșterii economiei decât la relansare.

                În 2011, capacitatea de creditare a Fondului este de 234 miliarde de dolari. În următorii ani, aceasta va crește până la 450 miliarde de dolari, ca rezultat de a majora aceste fonduri la 750 miliarde de dolari. În plus, Fondul deține și rezerve de aur de aproximație 3140 tone. În general, ţările sărace sunt predispuse la corupţie, astfel FMI intervenind cu măsuri mult mai drastice pentru a salva ţara respectivă. Ţările precum Italia, Japonia, Taiwan, China nu au fost campioane ale anticorupţiei, însă economic s-au descurcat destul de bine[8].

    FMI sau Comisia Europeană are în vedere toate ţările în care corupţia a evoluat mult sau doreşte să evolueze stopând corupţia în domeniul public. Criza economică actuală a acentuat corupţia, oamenii văzând prin corupţie un mod mai uşor de a obţine anumite lucruri.

    De la declanşarea crizei financiare internaţionale, băncile centrale din ţările bogate, în special cea din SUA şi Banca Centrală Europeană s-au angajat în politici costisitoare costând în achiziţii de obligaţiuni şi reducerea dobânzilor de politică monetară pentru a ajuta lichidităţile pe piaţa şi pentru a evita blocarea creditării.

    3.      România și FMI

    Directorul Departamentului Europa, care coordonează Biroul Regional pentru România şi Bulgaria fiind domnul Reza Moghadam. România a semnat un acord de stand-by cu FMI în octombrie 2009 și încheiat cu “success” în martie 2011, stabilizând economia României după părerea oficialilor FMI. Fără să-și atribuie în mod abuziv acest drept, finanțatorii de la Washington spun că cele aproape 15 miliarde de euro au stabilizat cursul și au asigurat finanțarea confortabilă a deficitului bugetar, într-un moment în care accesul României pe piețele de capital era deficil.

    Inițial, când guvernanții negau intrarea României în recesiune, acordul era catalogat ca unul preentiv, așa cum este actualul, încheiat în aprilie ca o  “centură de siguranță”. Ulterior, banii au finanţat preventiv deficitul bugetar, “mâncat” – în cea mai mare parte – de salariile din sistemul public şi de pensii care aveau cele mai ridicate ponderi în cheltuielile bugetare. Guvernanţii şi FMI nu au fost niciodată de acord cu ideea că banii de la Fond au plătit factura socială. Dar, indirect, asta s-a întâmplat. Dobânda medie la care au fost livrate tranşele a fost de 3,5% pe an. Dacă s-ar fi împrumutat pe pieţele externe, România ar fi plătit o dobândă de aproape trei ori mai mare în 2009[9]. Pe piaţa internă, aceasta depăşea 10% pe an, la creditele în lei, cu scadenţe între şase luni şi un an. Tot la primele negocieri se spunea că unul dintre obiectivele principale ale acordului este reluarea creditării, prin reducerea rezervelor minime în valută constituite de bănci.

    În ciuda eforturilor BNR, băncile au rămas reticente în a finanţa investiţiile private, preferând să dea bani statului, la dobânzi care le-au permis să-şi menţină business-ul pe o piaţă lovită de avalanşa creditelor neperformante. În mod real, mai mult de jumătate din creditul total de la FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială au finanţat deficitul bugetar. În cei patru ani de acord, Guvernul a luat măsuri suficient de dure încât finanţatorii externi să se declare mulţumiţi. Iar la discuţiile premergătoare actualei înţelegeri, de tip „preventiv”, FMI trebuie să declare că România nu mai este un „pacient în stare gravă”, ci unul „aproape vindecat”[10].

                Fondul Monetar Internațional trebuie să facă față situațiilor de criză, nu numai celor care se petrec doar în anumite state membre în mod particular, precum și celor care reprezintă o amenințare pentru sistemul monetar internațional[11].

    Echipele FMI şi Comisiei Europene au efectuat o vizită la Bucureşti în perioada 15-29 ianuarie 2013, pentru a purta diverse discuţii referitoare la cea de-a şaptea, dar în acelaşi timp şiultima evaluare de către FMI şi ultima evaluare a Comisiei Europene a programului economic al României. După această întâlnire s-a ajuns la un consens cu privire la următoarele acţiuni ce trebuie reparate, fiind esenţiale pentru îndeplinirea obiectivelor prevăzute în acord. Obiectivele la care România trebuie să le prelucreze pentru a se adapta cerinţelor acestor stuff-uri sunt: reducerea arieratelor statului, reforma înterprinderilor publice şi proiectul de buget pe anul 2013. În acel moment, guvernul României a cerut prelungirea contractului cu trei luni de zile pentru a putea îndeplini cerinţele. Acest lucru ar trebui să faciliteze în acelaşi timp şi ultima evaluare din partea Uniunii Europene. Astfel România, în momentul actual, a rezolvat doar una din cele trei cerinţe, adică proiectul bugetar pe 2013[12].

    Dezechilibrele financiare adunate înainte de criza financiară internaţională au fost în mare parte corectate. Deficitul bugetar pe 2012 a fost redus, dar cu toate acestea, ţinta de deficit cash nu a fost îndeplinită din cauza suspendării rambursărilor pentru o parte din proiectele finanţate din fonduri europene pe fondul neregurilor constatate de autorităţile române de audit. Pe anul 2013, se doreşte un deficit bugetar de 2,4 % din PIB.

    Privind salariile minime publice, acestea vor creşte de la 700 ron la 750 ron din 1 iulie 2013. Autorităţile române au promis că se vor ocupa de tot ce va fi nevoie pentru a îndeplini toate cerinţele FMI şi ale Comisiei Europene, dar în acelaşi timp au spus că vor crea locuri de muncă pentru consumatorii români casnici[13].

                România nu a ieşit din criza în care se află, deşi autorităţile spun că suntem pe drumul cel bun. Este un drum lung şi greu de parcurs pentru o ţară fost comunistă pentru a putea ajunge, dar, în acelaşi să implementeze toate regulile impuse de diverse instituţii internaţionale la care România a cerut ajutorul pentru a putea depăşi criza actuală. Trebuie să avem multă răbdare şi să sperăm că totul va reveni pe un drum mai bun.
    Bibliografie:

    Lucrări de specialitate:
    ·         ALEXANDRESCU, Ion, România între Est şi Vest, volumul I-Aderarea României la FMI şi BIRD, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012
    ·         BERCA,Alex, Crizele economice şi ciclicitatea lor, Editura Semănătorul, 2010
    ·         BRAN, Paul, COSTICĂ Ionela, Economica activităţii financiare şi monetare internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003
    ·         CHANG, Ha-Joon, Samaritenii cei răi. Mitul liberului schimb şi istoria secretă a capitalismului, Editura Polirom, Bucureşti, 2011
    ·         SĂVOIU, Vasile, Sistemul european de bănci centrale, Editura Colecţia Naţională, Bucureşti, 200
    ·         ZAHARIA, Rodica Milena, Economia mondială, Editura Era, Bucureşti, 1999

    Linkuri internet:
    ·         www.fmi.ro, site-ul oficial al Fondului Monetar Internaţional,  accesat la data de 13 aprilie 2013
    ·         www.mediafax.ro, site-ul oficial al Ziarului Mediafax, accesat la data de 13 aprilie 2013

    --------------------------------------------------------------------------------

    [1]Rodica Milena Zaharia, Economie mondială, Editura Era, Bucureşti, 1999, pag. 240-245.

    [2] Ibidem, pag 300-310.

    [3] Ion Alexandrescu, România între vest şi est, volumul I-Aderarea României la FMI şi BIRD, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012, pag. 123-125.

    [4]Rodica Milena Zaharia, op.cit. 199-204.

    [5]Alex Berca, Crizele economice şi ciclitatea lor, Editura Semănătorul, 2010, pag. 254.

    [6] http://www.fmi.ro/index.php?programs&lg=ro.

    [7]Alex Berca, op.cit., pag. 104-106.

    [8] Ha-Joon Chang, Samaritenii cei răi. Mitul liberului schimb şi istoria secretă a capitalismului, Editura Polirom, Bucureşti, 2011, pag. 200-205.

    [9] Vasile Săvoiu, Sistemul european de bănci  centrale, Editua Colecţia Naţională, Bucureşti, 2000, pag. 200-204.

    [10] http://www.imf.org/external/np/loi/2012/rou/091212.pdf.

    [11]Paul Bran, Ionela Costică, Economica activităţii financiare şi monetare internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pag. 100-105.

    [12]www.fmi.ro.

    [13] Anca Dumitrescu, RAPORT FMI: Retragerea dezordonată a măsurilor de stimulare ale băncilor centrale pune în pericol stabilitatea financiarăîn Ziarul Mediafax, publicat la data de 11 aprilie 2013.
    Sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cine-este-i-ce-vrea-fmi-fondul-monetar-international
    --------------------------------
    ----------------------------------------------------------------------------------------
    --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    NOTA:
    ------------------------
    De ce “a concediat” Guvernul ungar FMI.
    Publicat: Marţi, 16 Iulie 2013


    Autorităţile de la Budapesta au informat-o pe Christine Lagarde, directorul FMI, că vor închide reprezentanţa din Ungaria a instituţiei pe care o conduce. Scrisoarea a venit de la guvernatorul Băncii Centrale a Ungariei, Gyorgy Matolcsy, un apropiat al premierului, impus de acesta în fruntea instituţiei.

    Informarea vine în condiţiile în care autorizaţia pentru funcţionarea actualei misiuni expira în august. Aşa că mandatul directorului reprezentanţei FMI de la Budapesta, Irina Ivascenko, nu va fi prelungit. Exprimarea din scrisoare, potrivit AFP, e că “nu mai este necesar să fie menţinută reprezentanţa de la Budapesta”. FMI nu a avut de ales, aşa că a acceptat situaţia.

    Relaţiile dintre guvernul lui Viktor Orban au fost tot timpul tensionate, chiar dacă Ungaria îşi datorează supravieţuirea economică FMI. După ce a resimţit efectele crizei financiare globale în 2008, FMI şi Uniunea Europeană au venit în ajutorul Budapestei cu un împrumut de 20 de miliarde de euro. La acel moment, şef al guvernului era socialistul Ferenc Gyurcsany. Însă după ce puterea a fost preluată de guvernul conservator al lui Orban, acesta a încheiat abrupt acordurile pentru împrumut, explicând că ţara îşi va controla singură finanţele. Pe parcurs, Viktor Orban a încercat să mai calmeze pieţele financiare atunci când era nevoie, cu promisiunea unei noi plase de siguranţă a FMI, ducând însă totodată o campanie anti-FMI în presa locală.

    Sub mandatul său, toate negocierile suplimentare cu FMI pentru noi tranşe de împrumut au eşuat.

    Sursa: http://www.rfi.ro/articol-stiri-economie-42837-ce-concediat-guvernul-ungar-fmi
    -----------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------
    ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

    0 0

    Afaceri mafiote… pe buzunarul romanilor!Mafia accidentelor „aranjate“.Ghidul fraudelor… in asigurarile auto
     
    *** ★★ ***
    *******
     
    „Cascadorii“ scot banii asiguratorilor / Mafia accidentelor „aranjate“
    Autor: Cristi Aioanei
    2007-03-05 - Sectiunea Prima pagina
     
    Accidente „aranjate”, incendii provocate intentionat, daune majorate sau modificate dupa incident si, mai nou, amenintari pentru recunoasterea vinovatiei, reprezinta cele mai frecvente stratageme incercate de bacauani pentru a insela societatile de asigurari si a incasa cat mai multi bani de pe urma politelor incheiate. Eroul principal este „cascadorul“, care primeste intre 1000 si 2000 de euro pentru o asemenea isprava.
     
    Cercul vicios al aranjamentelor
    ---------------------------------------------------------------------- 
    De obicei, la savarsirea unor astfel de ilegalitati, participa tot felul de „binevoitori“, ba chiar au existat si cazuri cand au fost implicati chiar si politisti. Una dintre cele mai frecvente metode de a pacali o firma de asigurari este, potrivit spuselor lui Gheorghi Carlan, directorul sucursalei bacauane a unei cunoscute societati de asigurari, incheierea unei polite de asigurare abia dupa ce masina a fost implicata intr-un accident. Tot el a declarat ca o alta metoda de fraudare a asiguratorilor o reprezinta autoincendierea unor unitati de productie sau de comert.
     
    „Va pot spune ca fraudarea asigurarilor este o pecingine care nu va fi eradicata niciodata. Acest lucru este arhicunoscut pe piata asigurarilor si se incearca pe cat posibil limitarea acestor cazuri. Avem dosare de dauna unde am cerut parerea unor experti competenti, care au descoperit tentativa de fraudare si in mod firesc am sistat imediat platile.
     
    Cele mai recente exemple care imi vin in minte sunt un autovehicul de provenienta straina incendiat pe un drum comunal si unde propietarul ne-a cerut sa-i despagubim in totalitate autovehiculul.
     
     Simtind ca ceva nu este in regula am demarat o ancheta, la care au participat lucratori de-ai nostri, coordonati de un expert auto. Plecand de la modul de propagare a focului s-a putut constata ca incendiul a fost provocat intentionat. Pus in fata probelor, propietarul a renuntat la despagubirile solicitate.
     
    Mai avem probleme cu cei care isi declara masinile furate in strainatate si de unde informatiile ne parvin foarte greu si trunchiate. Dar avem solutii pentru astfel de cazuri, mergand chiar pana la angajarea unor detectivi pentru aflarea adevarului“, a marturisit Gheorghi Carlan.
     
    Reteaua scenaristilor de accidente
    --------------------------------------------------------------------------
    Exista pe piata auto ceea ce specialistii numesc „aranjori de accidente”. Adevaratele retele opereaza dupa scenarii bine structurate si nu se multumesc doar cu inscenarea accidentelor, ci chiar le produc!
     
    Un accident „regizat” are elemente tipice: intotdeauna masina implicata este una de lux sau un microbuz si are o valoare mare (atat valoarea asigurata, cat si valoarea declarata in polita). Autovehiculul provine din tara sau din strainatate si, de obicei, a fost implicat intr-un eveniment rutier. in fapt, masina este putin „cosmetizata”.
     
    Accidentul are loc in afara orasului, in camp deschis (pentru evitarea martorilor care ar putea vedea, fie si de la distanta) si niciodata nu exista victime in urma coliziunii.
     
    Accidentul are loc suprinzator de simplu: Exista o persoana careia i se spune „Cascadorul”. Acesta se urca la volan, isi fixeaza foarte bine centura de siguranta si isi da scaunul mult in spate. Evenimentul are loc pe o sosea neteda „ca-n palma”, conducatorul auto pierde controlul volanului si se tamponeaza de un copac, cap de pod sau de o borna kilometrica.
     
    Ca o regula, intr-un astfel de caz, exista trei personaje principale: proprietarul, avocatul si „cascadorul”. Personajele secundare pot fi brokerul (agentul care incheie asigurarea) si politistul care constata accidentul. Niciodata proprietarul nu este acelasi cu soferul care comite accidentul.
     
     „Cascadorul“ primeste intre 1000 si 2000 de euro pentru aceasta isprava.

    Potrivit directorului Gheorghi Carlan, in astfel de cazuri avaria este 70-80 la suta, ceea ce impune o dauna totala. „Asa se face ca masina implicata, care pe piata nu valoreaza mai mult de 7.000 de euro, sa fie despagubita la valoarea asigurata, de peste 15.000 de euro. Avem ceva cazuri de acest gen pe care le investigam si speram sa descoperim aceasta retea”, declara Carlan.
     
    Societatile de asigurari s-au mai confruntat si cu alte „gaselnite“: masina avariata e reparata la un service de mana a doua aflat „intre blocuri“, iar facturarea pieselor se face la preturi de trei-cinci ori mai mari decat cele originale.
     
    Nu avem o cultura a asigurarilor
    -------------------------------------------------------------------------
    Gheorghi Carlan spune ca este aproape imposibil ca sa impiedici fraudele in asigurarile auto. „Daca omul vrea sa insceneze un accident, poate sa o faca foarte simplu, pentru ca e greu sa verifici, mai ales cand complicii sunt cei care ar trebuie sa preintampine astfel de cazuri“, a conchis Carlan.
     
    Gheorghe Oprea, directorul unei alte societati de profil este de parere ca principala cauza in fraudarea asigurarilor o constituie faptul ca la noi nu exista inca o cultura a asigurarilor. „Asteptam ca, odata cu intrarea in UE, sa se respecte si la noi normele care functioneaza peste tot, in aceasta ramura“, a precizat Oprea. Cea mai utila norma, dupa parerea lui, care trebuie introdusa este bazata pe deja discutatul sistem „bonus-malus”.
     
    Aceasta inseamna ca toate firmele de asigurari trebuie sa aiba o evidenta a tuturor asiguratilor. Mai precis, unui conducator auto care a avut intr-un an foarte multe accidente, in anul urmator, firma asiguratoare poate sa-i majoreze cu pana la 50% polita sau chiar sa-i refuze asigurarea. Sistemul „bonus - malus“ se aplica si celor care in cursul unui an nu s-au facut vinovati de niciun accident, acestia putand primi un bonus din partea firmei de asigurare. ...
     
    --------------------------------------------------------
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------


    Ghidul fraudelor in asigurarile auto

    de     BaniiNostri.ro
    Vineri, 2 februarie 2007, 0:00

    In afara de gainariile amatorilor, in Romania exista retele "profesioniste" care opereaza pentru incasarea sumelor din asigurare.

    Accidente "aranjate", provocate intentionat, daune majorate dupa incident si, mai nou, amenintarile pentru recunoasterea vinovatiei sunt cele mai frecvente stratageme incercate de soferi pentru a insela societatile de asigurari si a incasa cat mai multi bani de pe urma politelor incheiate.

    O gaselnita de 2.000-3.000 de lei
    ------------------------------------------------------
    In aceasta categorie se incadreaza masinile usor avariate in urma unor la fel de banale tamponari. "Placa" servita de sofer politistului este, de regula: "Am dat cu spatele si l-am lovit pe celalalt" sau "am gasit-o lovita in parcare".

    "Gainaria" apare cand, singur sau cu ajutorul unui prieten, soferul mai tamponeaza masina pentru ca avaria sa fie mai mare si, implicit, si despagubirile societatii. Sau "prietenul" recunoaste ca l-a lovit.

    "Are loc inversarea vinovatiei: autoturismul cel mai ieftin este «vinovat», iar autoturismul cu reparatia mai scumpa se rezolva pe asigurarea RCA", ne-a declarat Alina Nastase, Departamentul comunicare-relatii publice Omniasig.

    Ultima "inventie": masina avariata este tractata, "intamplator" cablul de remorcare se desprinde si masina se loveste de... un zid, copac etc. Societatea s-a confruntat si cu alte scenarii: masina avariata e reparata la un service aflat "intre blocuri" si facturarea pieselor se face la preturi de trei-cinci ori mai mari decat cele originale.

    In plus, se efectueaza alte reparatii/revizii (care nu au legatura cu asigurarea) cu diferenta de bani. Alta situatie: masina e avariata intentionat, despagubirea este mai mare decat valoarea masinii pe piata, sau autoturismul avariat este prezentat la mai multe societati de asigurare si, bineinteles, accidentul este declarat de mai multe ori la politie.

    De asemenea, asigurarea Casco pentru autoturisme se incheie pentru masini care au fost deja avariate pe dedesubt sau la motor, pe unde inspectia de risc nu face verificari. Nu in ultimul rand, accidentul se declara la o alta data si in alte conditii (care sa se incadreze in despagubirea Casco), de obicei la autoaccidentari minore. Si lista ramane deschisa...

    Asemenea "accidente" sunt despagubite cu sume mici, de ordinul zecilor de milioane (in medie 2.000-3.000 de lei). Cei pusi pe castig refuza repararea masinii sub diferite pretexte si cer societatilor despagubirile banesti. Unele situatii starnesc rasul, clientii invoca traume psihice si nu mai vor sa isi repare masina. Dar vor urgent banii din asigurare!

    Reteaua "aranjorilor" de accidente
    ----------------------------------------------------
    Adevaratele retele opereaza dupa scenarii bine structurate si nu se multumesc doar cu inscenarea accidentelor, ci chiar le produc! Exista pe piata auto ceea ce specialistii numesc "aranjori de accidente". Un accident "aranjat" are elemente identice: intotdeauna masina implicata este una de lux, are valoare mare (atat valoarea asigurata, cat si valoarea declarata in polita).

    Autovehiculul provine din tara sau din strainatate si, de regula, a fost implicat intr-un eveniment rutier. In fapt, masina este putin "cosmetizata". Accidentul are loc in afara orasului, intr-un camp deschis (pentru evitarea martorilor care ar putea vedea fie si de la distanta) si niciodata nu exista victime in urma coliziunii.

    Accidentul are loc stupid de simplu: pe o sosea neteda "ca-n palma", soferul pierde controlul volanului si se tamponeaza de un copac sau de o borna kilometrica. Regula: intr-un astfel de caz, exista trei personaje principale: proprietarul, avocatul si soferul. Personajele secundare pot fi: brokerul (agentul care incheie asigurarea) si, foarte rar, politistul care constata accidentul.

    Alta regula: niciodata proprietarul nu este acelasi cu soferul care comite accidentul. Portretul proprietarului este parca scos din peliculele cu musculosul Van Damme, in timp ce soferul vinovat este o domnisoara plapanda, fara "pata", care se grabeste sa isi recunoasca greseala.

    Daca reprezentantul societatii de asigurari se intereseaza in amanunt despre accident, proprietarul incepe scandalul si ameninta cu instanta.

    Sursa:
    http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1121940-ghidul-fraudelor-asigurarile-auto.htm
    ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
    ------------------------------------------------------------------------------------------------------
    -----------------------------------------------------------------------------------------

older | 1 | .... | 18 | 19 | (Page 20) | 21 | 22 | .... | 41 | newer